De o rară naivitate textul, veți spune, nici nu e scris în stilul meu, e clar,  dar l-am așternut aici  pentru că e adevărat și s-a întâmplat și nu cred că sunt singura care a constatat cât este de… inechitabil.

Fereastra deschisă, mirosul teiului înflorit, zarva adusă de vânticelul cald, dinspre terenul de sport, teza cu subiect ușor, profesorul plictisit, colegii adormiți… Soneria, cel mai de preț dar al acelei zile. Gata, țrrrrrrrrr! Și ultima mea teză din anul acela își luase zborul către un 10 rotund.
Erau acolo, pe aceeași bancă.
Ea, adusă ușor de spate, ștearsă, timidă, parcă speriată. El, frumos, înalt, plin de farmec, cel mai bun atlet, dar și un mare șahist. Popular, adorat de colegi, mai ales de colege. Inechitabil dăruiți, nedrept plăsmuiți atât de diferit.  Inchitabil împărțite talentele fiecăruia.
El venea la școală cu  bicicleta, în mare viteză, având curajul celor care pot stăpâni orice vehicul și pot învinge în orice întrecere sportivă.
Ea pășea temătoare, aluneca iarna, se ferea de ghețușul căutat de noi. Odată îi împrumutasem rolele mele, dar mi le-a returnat nefolosite. Îi fusese groază să  le încerce.
O privisem și în timpul tezei: scria crispat, încruntându-se, uitându-se mereu la ceas. Aștepta pauza, dar numai pentru a-l reîntâlni.
Stăteau pe banca aceea de câteva săptămâni, prilej bun de a-i observa, alături de alte colege de clasă. Mie mi-ar fi plăcut să fie împreună, poate pentru că o cunoșteam demult, fiind vecine.
Inechitabil , mult prea nedrept. El a râs ca Adonis, cu dinții albi, cu pofta omului tânăr, care râde sănătos, știind că asta îl face și mai frumos. Ea și-a acoperit ușor dantura, atunci când buzele subțiri i-au dezvelit dinții încălecați. Oare de ce? De ce sunt împărție așa darurile?! E inechitabil.
N-a rezistat relația lor, era de așteptat. Cred că totul s-a sfârșit în ziua aceea. Oricum, iscase ceva semne de întrebare printre frumoasele școlii, iar asta nu numai datorită aspectului fizic, cât deosebirii de caracter,  preocupări, personalitate, temperament.  El, plin de daruri naturale, ea, atât de lipsită de ele. Atracție a fost între ei, la început, iar asta văzusem cu toții. Ea era mult prea bună, incredibil de îngăduitoare, săritoare, calități (sau defecte?!) care l-au atras pe moment. Care atrăgeau pe toată lumea, așa cum atrage pâinea caldă, înainte de se răci.
Erau prea diferiți, el prea aparte, ea prea banală, el strălucitor, ea atât de ternă…Inechitabil.

Irealia și Gând din cuvânt vă așteaptă, ca în fiecare săptămână, la o nouă provocare.

Fără legătură, dar ales pentru textul meu de azi, November Nude.

Nudul din noiembrie/November Nude., de Mirela Rusu Pete

Categories: Diverse

17 Responses so far.

  1. Si totusi… din inechitati de genul acesta e construita lumea. Asa a progresat, asa s-a cladit, asa a rezistat. Privite din afara, poate sunt inechitati. Dinauntru- nu mai stii ce si cum! Stii cum se spune- aparentele inseala!
    Oricum, textul nu e deloc naiv, stai linistita! E expresia unei mirari care te-a incercat atunci.
    Te imbratisez, suflet drag, iti doresc un An Nou formidabil, sa te bucuri de cei dragi si sa-ti fie toti sanatosi si, mai ales, iti doresc spor in toate proiectele tale. Hai, stiu ca poti! <3
    La multi ani,

  2. avatar Silving says:

    Drept sa-ti spun,mie textul asta care zici ca nu e in stilul tau,imi place cel mai mult.
    Acu,in perioada scolii,multe astfel de povesti se intampla.Si in viata…cum stii si tu.
    Imi plac nudurile tale foarte mult.Si in nepricerea mea,mi-am dat seama ca si mie imi place sa desenez nuduri din astea :D.Fara sa fiu inspirata de la tine,dar am observat ca desenele mele vin din simtiri.
    La multi ani cu spor si sanatate!

    • avatar Mirela says:

      Poate răzbate așa zisul stil și aici, dar recunosc că m-am grăbit, asta era!
      Nu poți vorbi de nepricepere, ai aptitudini clare! 🙂
      Mulțumesc Silving, să fie! Și ție înzecit pe-atăta bucurie în noul an! Cu drag! 🙂

  3. Inechitabil este faptul că un corp de Adonis adăposteşte un suflet sec, pentru că dacă fata era atât de înzestrată sufleteşte, Adonis-ul din poveste trebuia să fie fericit că a întâlnit aşa fată!Frumuseţea fizică păleşete cu timpul.
    Ha-ha-ha! Mirela! uite că atât de tare m-a “prins” povestea ta, încât m-am năpustit asupra băiatului în loc să fac aprecieri asupra textului! Dar ce apreciere să mai fac când deja vezi şi tu cât este de reuşită!? Deci … felicităriI!

    • avatar Mirela says:

      Aș fi săpat mai adânc după ”inechitabil”, dar ceva profunzime tot am intuit în această frântură de viață, la care am fost doar spectator. Așa este, atunci încă mai conta sufletul, bunătatea, căldura, calități tot mai disprețuite azi (de aceea am folosit paranteza pentru ”defecte”). Pentru că trăim într-o epocă a suerficialului, a imaginii exclusiv, o epocă în care trebuie ca fetele să fie ”scheletice”, să stea prin cluburi aiurea, nu mai știu nici eu ce e la modă, dar valoarea o apreciază prea puțini. Totuși, eu nu pot condamna faptul că un frumos caută, la rându-i, o frumoasă, parcă așa e normal. Poate că mă înșel…! 😉
      Mulțumesc frumos pentru aprecieri, Auraș, tare aș vrea să scrii și tu, Irealia e o gazdă minunată! 🙂

  4. avatar Silving says:

    Apropo de comentariul tau de mai sus,cu un frumos cauta o frumoasa… Pai citeam ca bebelusii zambesc instinctiv cand vad un chip frumos mai degraba decat cand vad un chip urat,deci cred ca e normal sa cautam frumusetea,oriunde,ne face bine sa ne uitam la ceva frumos,ca e natura,chip uman,film,etc. De exemplu mie imi plac filmele cu actori frumosi,ca ma uit la film,dar ma uit si la om.
    Asa ca eu nu-l condamn pe baiat,mai ales la varsta aia,cine cauta frumusetea ascunsa? Si cel mai bine e sa se imbine,si sunt si imbinari asemenea,chiar si in lumea de azi (cum sunt convinsa ca e Enya,deci nu-s chiar numai superficialitati,doar ca sunt mai rare poate,sau mai greu de descoperit ca-ti iau fata artificialitatile).
    Right? 😀

    • avatar Mirela says:

      Silving, right!:D
      Am observat ca oamenii aratosi, cu aspect placut (nu neaparat frumosi de pica) sunt mai putin frustrati, in consecinta mai buni, mai zambitori, au farmec. De aceea am catalogat ca inechitabile darurile celor doi. E normal sa cautam frumusetea, macar atat cat suntem si noi frumosi, si e firesc sa se imbine placut darurile naturale. Pacatul mare al frumosilor nu e rautatea, deoarece uratii sunt mult mai rai, ci superficialitatea. Si o doza de indiferenta…Aici a fost altceva, eu sunt sigura ca daca erau echitabil impartite calitatile, ar fi durat relatia lor. Pur si simplu ea nu era destul de atragatoare, din pacate. Si nici suficient de talentata la ceva, la orice.
      Ai dreptate, esentialul este sa se imbine calitatile in mod armonios.

  5. avatar ComiCultural says:

    El frumos, ea frumoasă. El deștept, ea deșteaptă. Ambii carismatici, magnetism natural. El cu înclinații umaniste, ea cu înclinații umaniste. Le plac cam aceleași genuri muzicale. Locuiesc în cartiere învecinate.
    Relație de 3 ani și jumătate, un vis!… Căsătorie, copil, divorț. Relație încheiată brusc pe motiv de infidelitate a unuia dintre ei (nu divulg care).
    Azi, amândoi sunt căsătoriți cu câte o persoană relativ fadă, dar ambele decente, inteligente, cu bun simț și o înțelegere superioară a relațiilor interumane.
    O relație încheiată dintr-o inechitate: nedrept ca eu să fiu fidel, iar tu nu. Mai simplu nu se poate. Teoria compromisului neaplicabilă.
    Morala: în relațiile dintre oameni, nu există garanții nici măcar între cele mai potrivite caractere, darmite între persoane decalate dpdv al înzestrării naturale!…
    Bineînțeles, aici se mai poate perora pe tema extremelor care se ating/atrag, dar e revelion și la mineeee!

    O lume mai bună în 2014!!!…Sunt naiv…

  6. […] acoperit ușor dantura, atunci când buzele subțiri i-au dezvelit dinții încălecați. – Mirela – ( fragment din […]

  7. PFOA CE-MI PLACE!
    LA MULȚI ANI!

  8. avatar Liliana says:

    O poveste în care inechitabilul s-a instalat şi care mă face să mă întreb, naiv, dacă nu privim noi în direcţia greşită! 🙂 Numai ei doi ştiu adevărul şi inechitabilul, la fel! 🙂
    Un An Nou plin de frumos şi bine, dragă Mirela! 🙂

  9. avatar Daurel says:

    La multi ani !

    PS. M-am gandit multisor la subiectul postarii; nu pot judeca echitabil, sunt implicat, sunt parte: am doua fete frumoase !
    De altfel, traditional, toate fetele sunt frumoase si toti baietii sunt… ok.
    Totusi, (mai) zic ceva: am impresia ca intervine des amestecul familiilor in acest tip de …intamplari; acest amestec este cel mai intens in timpul scolii; nici nu stiu daca e bine sau rau…

Leave a Reply