Secretul amforelor cu iubire

Drapajul, coloană de pânză albă și moale, alintată de trupul avântat. Părul lucios, strâns la spate, lăsând zvăpăiații cârlionți să înveselească nasul drept, dând ochilor sclipiri vii și sprâncenelor, bine trasate, un aer de cuceritoare. Ca Nike. Momentul cel mai drag: din amfora  emailată și pictată poetic, un alt poem se ridica spre nările fremătânde. Mirul parfumat, irul magic ce răspândea mireasma dragostelor netrăite, dar imaginate. Printre cei mai destoinici tineri ai Athenei, în plin soare, curând va păși, va privi, își va purta trupul-coloană, ca de templu alb și svelt, iar acest parfum îi va înnobila coloana drapajului doric. Sub cerul de azur al Athenei, va răspândi miresme de mirra,  trandafir, busuioc, migdale, rădăcină de iris și laur, care va înfierbânta inimile celor mai curajoși, frumoși și demni tineri ai cetății. Le va înflăcăra sufletele și le va aminti că sunt gata de iubit și de făcut copii, acei tineri și tinere de care să fie, mâine, mândri.

”Mamă, dragă mamă, de ce miroși tu mereu atât de minunat?!”

”Fiica mea…niciodată n-am dormit, dacă sub pânza de in ce învelește salteaua din aromată și bine uscată iarbă de mare, n-am așezat un strat de uscate și parfumate flori, sub altul de frunze de laur…Și nu m-am apucat de treburi, dacă n-am  amestecat încă odată ierburile și semințele în uleiul virgin, scos din măslinele noastre.”

”Mamă, dacă voi fi cerută, așa voi face și eu la casa mea!”

”Și-i vei spune fiicei tale secretul. Îi vei spune să adauge migdale, dar să usuce și rădăcină de iriși, culeși primăvara, cu gândul la iubire. Și-i vei spune să țeasă în serile lungi de iarnă, când Egeea mătură țărmul, pustiu de orice țipăt de pescăruș, pânză de in albă, cu mâinile parfumate cu mirra și busuioc. Să privească marea, așteptând corăbiile cu întoarcerea acasă…Și să adauge un strop de anason, dar și multe petale de albi trandafiri. Și iar frunze de laur, iubind…”

”Îi voi destăinui totul înainte de-a ieși, asemeni mie, sub cerul Athenei, pentru a fi privită și, poate, cerută!”

Zâmbea, amintindu-și dimineața în care aflase secretul parfumului mamei sale, atât de frumoasă încă, atât de dragă tatălui ei. Doi oameni care se iubeau ca-n prima zi. Doi oameni care nu s-au răstit niciodată unul la celălalt. Doi oameni care-și iubeau fiica întocmai ce pe ei înșiși. Care s-au așteptat, care s-au înțeles de la început și s-au sprijinit. Dacă ar întâlni și ea așa un tânăr…și dacă ar alege-o pe ea!

Și doi ochi uriaș de frumoși și de adânci, care o priveau de sub arcada sprâncenelor întunecată,  plini de un altfel de drag decât părea că văzuse ea acasă…Fiori, apoi liniște.  Și a spus da, și de atunci nu s-au mai despărțit, decât când el pleca la luptă. Dar revenea, căci pânza așternutului femeii sale era minunat înmiresmată și doar acolo parfumul de femeie dragă și secret al iubirii putea fi regăsit. Și fiica lor l-a aflat, în dimineața dinaintea ieșirii sub cerul de azur al Athenei,  când,  în timp ce drapa pânza albă a tunicii, mama ei i-a înnobilat pielea tânără cu mirul magic,  făcut cu dragoste și dor, din ceea ce câmpia dă sub clar de lună și soarele desăvârșește în cuptorul verii. Și apoi împrăștie prinos de aromă dragă și însorită, fiicelor cetății.

 

 

apollo athena

Iată și parfumurile de azi, adică cele din amfore, că azi nu am parfum în sticluță.  Cu toate că grecii au inventat parfumul din sticlă, să știți, ei au folosit prima oară un parfum lichid. Am adus din Grecia aceste amfore mici și frumoase, pline  cu parfum solid, niște mici bijuterii din ceramică, făcute după modelul amforelor în care anticii greci păstrau prețiosul vin sau uleiul de măsline. Sau parfumul, da. Fiecare are altă nuanță: mirra și trandafir, portocale, dafin și ulei de măsline,busuioc, anason și iasomie. Balsamul acesta parfumat poate fi și un celebru parfum devenit deja clasic, cum ar fi Opium, Anais Anais, depinde ce alege fiecare. Mie îmi plac, îmi sunt foarte dragi amforele cu balsam parfumat.

 

 

Articole create 906

53 de comentarii la „Secretul amforelor cu iubire

    1. Vania, dacă te referi la al meu, n-am mai avut nicio reclamă de mai bine de o jumătate de an, le-am șters pe toate. Gata cu ele! 😉

      A, era al tău, am înțeles! 🙂

  1. Buna seara
    m-a intampinat un iz mediteranean. Iubesc Grecia – cu multa incarcatura istorica -…
    Secretele feminitatii se transmit din generatie in generatie, de la mama la fiica… imi place povestea infiripata cu mituri de basm… chiar doresc sa o mai citesc a doua oara, e simbolica si tare frumoasa, parfumata

    1. Italia, Grecia, țări mediteraneene dragi și mie! 😛
      E un basm inventat, dar inspirat din ceea ce am aflat despre importanța parfumului pentru acest popor care a influențat cultura întregii Europe.
      Mulțumesc, Anca! 🙂

  2. Tare mult mi-au placut legendele antice, noroc cu povestile parfumate care mi-aduc aminte de legende citite si altele de care doar aici am aflat.parca as fi un arheolog care sapa printre ruinele vechii Grecii si descopar amforele cu parfum misterios.
    E frumoasa povestea ta si plina de talc pentru mame si fiicele lor.
    Iti doresc un weekend parfumat, Mirela!

    1. Da, iar aici nici nu e o legendă, e doar o poveste despre ceea ce cred eu că se întâmpla, posibil fiind ca nici măcar să nu se fi întâmplat așa. Dar parfumul era extrem de important și continuă să fie, la popoarele mediteraneene, greci, italieni, francezi, spanioli, așa este!
      Mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut.
      O duminică superbă, draga mea Gabi! 🙂

  3. minunat, Mireille, ca de-obicei! 🙂 rima voluntara si intentionata! Bon dimanche et une semaine formidable! Sanatate, bafta si spor în tot ce intreprindeti… Cu drag si numa’ bine, Mélanie

    1. Frumoasă rimă, sunt chiar onorată!
      ”minunat, Mireille,
      ca de-obicei!”
      Mulțumsec pentru urări, să fie, merci beaucoup, chere Mélanie! 😛
      Bonne dimanche et belle semaine! 🙂

  4. fiecare poveste de dragoste are al ei parfum secret…ce frumos ne-ai intors tu in antica Grecie plutind pe adieri de mirt si laur,busuioc si trandafiri albi si nu numai…
    sa respiram acest aer parfumat si sa visam la dragoste…multumesc Mirela 🙂

    1. Eu îți mulțumesc, Pandhoraa dragă, pentru frumoasele tale gânduri și cuvinte! 🙂
      Da, să respirăm aerul bun și parfumat visând la ce este mai frumos! 🙂

  5. Fiori mi-a dat povestirea ta, Mirela! Cum fiori am mai simtit doar in fata celor doua mari iubiri: fiica mea si prima iubire dintr-o primavara preatimpurie!
    Aproape de suflet am povestea asta cum, linga suflet sau mai bine zis, in suflet am copilul care mi-e atit de drag.
    Multumesc omului care a stiut sa ma faca sa resimt acel fior al iubirii pure ! MUltumesc tie, Doamna! <3

    1. Lăcrămioara, suflet minunat, știu că-ți iubești enorm fiica. Și da, la fiica mea m-am gândit și eu când am scris această poveste, la fericirile ei viitoare. Și mă bucur că ai avut o atât de frumoasă iubire, într-o preatimpurie primăvară.
      Copiii noștri sunt și vor fi mereu în sufletul nostru și după ce-și vor deschide aripile și vor zbura în lume, ca să fie independenți, liberi și fericiți! Și noi ne vom iubi și urmări cu iubirea aceasta imensă fetele, apărându-le de orice și dorindu-le mereu ce e mai bun! 😛
      Eu îți mulțumesc, Doamnă și prietenă dragă!

  6. Ce parfum divin se desprinde din rândurile tale! Parfum de dragoste şi frumos, parfumul secret al mamei!
    Am încercat să miros şi eu nişte parfumuri secrete şi seducătoare! 😉
    Să-ţi fie bine şi să simţi mereu frumos! 🙂

    1. Mulțumesc Lolita, să știi că în timp ce tu erai la mine, eu scriam la tine!
      La fel îți doresc, binele să-ți încuneze viața și să ai multe clipe cu parfum de fericire! 🙂

  7. Mirela :
    Lăcrămioara, suflet minunat, știu că-ți iubești enorm fiica. Și da, la fiica mea m-am gândit și eu când am scris această poveste, la fericirile ei viitoare. Și mă bucur că ai avut o atât de frumoasă iubire, într-o preatimpurie primăvară.
    Copiii noștri sunt și vor fi mereu în sufletul nostru și după ce-și vor deschide aripile și vor zbura în lume, ca să fie independenți, liberi și fericiți! Și noi ne vom iubi și urmări cu iubirea aceasta imensă fetele, apărându-le de orice și dorindu-le mereu ce e mai bun!
    Eu îți mulțumesc, Doamnă și prietenă dragă!

    😀 Mirelo, cred ca o sa fiu o soacra tare a’ naibii! Vai si amar va fi de acea pereche de nadragi care-o va face pe fie-mea sa sufere! In rest, un inger de prieten care nu s-ar da in laturi sa chefuiasca cot la cot cu tineretul zurbagiu! :))))

  8. Ce frumos,parfum in amfore! Chiar ca-mi place!
    N-am scris la tema asta,poate ca fac o pauza,cum ziceam la comentariul pe blogul meu,nu mi-s gandurile acasa dupa ce am renuntat la SB,nu ca-mi pare rau,chiar deloc,insa simt de parca am cazut dintr-un copac si trebuie sa-mi revin.Nu pot inca scrie imaginativ,pentru o tema anume,parca mi-e mintea goala.Dar e buna si o pauza cateodata,e chiar necesara.

    Macar m-am parfumat frumos aici pentru o saptamana 🙂

    1. Draga mea, bine că ești tu mulțumită, eu cred că asta e cel mai important lucru!
      Aici la mine, cum am mai spus, nimic nu-i obligatoriu, fiecare scrie când se simte inspirat, când are timp, contrariul ar duce la ceva care, făcut din obligație, ar fi un chin, nu o distracție! Iată că fac și rime! 😉
      Și mă bucur că ți-a plăcut parfumul din amfore! 🙂

  9. imi plac tare mult povestile astea ale tale care ma poarta in vremuri demult apuse. am citit carti in care personajele traiau in antichitate, au un farmec aparte. tare imi doresc sa imi mai cada in maini astfel de carti. pana atunci ma delectez cu povestile tale parfumate. si mi a incoltit in minte si ideea de articol pentru SB imbinata cu povestea despre parfumul secretului. sa vedem ce iese :).

  10. Mirela, draga mea, aveam asa o poveste frumoasă de scris (intr-o zi tot imi fac timp si-o scriu), dar acum cand am citit la tine si la alti cativa membrii de seama ai clubului nostru despre parfumul unui secret, m-am incarcat cu energie pentru toata saptamana asta. Va multumesc tuturor!

  11. Ai creat o poveste minunat, Mirela, asa cum ne-ai obisnuit. Metafore superbe ne transpun in vremuri de mult apuse pentru a ne fermeca parfumurile sublime de atunci. Cat de frumos ai gandit transmiterea secretului iubirii de la mama la fiica e inutil sa mai spun. Captivanta frantura de viata, fermecator si nemuritor secret! 🙂
    Am si eu o micuta intrebare. O astfel de amfora cam ce dimensiuni are? Eu imi cam imaginez dar parca as vrea sa stiu mai precis. Deh, ca inginerii :))
    Sa ai o saptamana cat mai reusita, draga mea! Te pup! 🙂

    1. Elly, am scris mult mai mult și mai complicat. Dar am renunțat la tot ce încărca textul, lăsând aici esențialul, ceea ce mi s-a părut demn de a fi citit, de a alcătui o astfel de poveste.
      Mă bucur mult că-ți place!
      O saăptămână cu sănătate și bucurii! 🙂

  12. Poveste perfect parfumata! Trupurile tinere nici macar nu au nevoie de parfum: au parfumul magic al tineretii, un parfum vag de vanilie, parca. Dar ce minune e sa dormi in asternuturi parfumate cu plante aromate, cand parfumul lor se impregneaza in haine, in piele. Dormi linistit iar cand te trezesti aromele te invioreaza inainte de a da pe față cu apa rece.
    Cat despre balsamul parfumat… nu prea am cuvinte! E minunat! Parfumul se pastreaza parca mai bine pe piele si alunga orice gand negativ.
    Poveste parfumata de iubire.
    Zile fericite si frumos parfumate iti doresc, Mirela! Cu drag!

    1. Diana, totuiși au nevoie, au arderile vârstei, și e un ritual al parfumării care, odată învățat, nu-l mai uită și le prinde bine. Știu că ei oricum au un parfum al tinereții, dar e bine să învețe și să știe cât și cum să-l folosesacă. Și mai ales pe care!
      O săptămână frumoasă! Cu drag! 🙂

  13. Cand am citit, despre mama si fiica, m-am gandit ca e vorba de tine si Enya. Frumos ai imbinat propriile trairi cu un trecut atat de antic. Fericire pentru gandurile cititorilor.

    1. Din păcate nu este nici la spam, nu a intrat acolo, am un filtru foarte bun și nu l-a lăsat acolo. E posibil să nu fi intrat, se mai întâmplă și nimeni nu poate explica. Of, ce rău îmi pare!

  14. …și iată cum îți dezvălui -din nou, a cîta oară?- secretul de povestitor
    cît de bine mi-a făcut trecrea pe aici…..

    (oricît de stupidă, ipcrită, chiar, ar părea ceea ce am scris)

    da! ingratitudinea față de tine o recunosc

  15. Povesteşti atât de frumos, imaginezi atât de neaşteptat, foloseşti aşa un limbaj metaforic, creezi atâta suspans, spui atâtea lucruri frumoase, încât mă întreb de ce nu citesc încă romane semnate de tine?

    1. O, draga mea, aceeași întrebare mi-aș pune-o eu referitor la minunățiile pe care le scrii, noroc cu câte o carte pentru copii, scoasă odată la doi ani, dar mult prea puțin!

  16. Se vede cat de mult ti-a placut vacanta in Grecia. Le cunosti pana si parfumul antic si secret al iubirii. Atunci trebui sa-ti multumim ca „dai in vileag” acest secret pentru noi. Ia uite ca si eu ma gandeam la fiica mea, ca si tine la a ta. Dar pana la acel moment mai este acle de batut. Oricum gandul nu are varsta si parcurge timpul cum vrea el. O poveste minunata care parca m-a transportat si pe mine in Grecia antica, pe strazile Athenei. Superb! :* <3

    PS: Cam tarziu, stiu, dar am o explicatiune 🙂 ) : nu prea stau bine la capitolul timp liber, doar noaptea din cand in cand, de asta ajung si eu cand pot pe la blogurile mele.
    Pupici :* si o noapte linistita!

  17. Să-ți spun un secret? 🙂 Unul parfumat, la temă. Am cunoscut de curând un „parfumier” autohton. Nu l-am întâlnit în carne și oase, dar îi cunosc fiolele, pe care uneori le vinde, alteori le dăruiește. Se duce în pădure, el și cu alții ca și el, împătimiți ai permaculturii și cu tehnici rudimentare, extrag parfum. Nu fac numai asta, dar nu dezvolt aici…o singură dâră de parfum m-a făcut să înțeleg diferența dintre esența pură și un parfum frumos ambalat. O singură picătură și am simțit că mă transport dincolo de camera îmbâcsită de fum de țigară( unde mă aflam în acel moment) prin păduri, căutând în amforele viului pe care nu-l mai percepem de multitudinea de chimicale, pe care, chiar de le ocolim, tot ne sunt vârâte pe gât…(de)scrierea ta mi-a gâdilat nările…

    1. Cunosc și eu un împătimit, e extrem de talentat și nu suportă nici să audă de formule chimice, laboratoare sau alambicuri, dimpotrivă, merge numai pe unde-l duce nasul personal și pe ceea ce-i oferă pădurea, câmpia, marea, ziua, noaptea, e fenomenal. Păcat că nu vrea să împărtășească experiențele lui, poate doar cu noi, câțiva mari iubitori de miresme, dar și așa cu mare zgârcenie de informație. Și i-am promis că nu-i divulgăm secretul. Doar atât cât am spus acum, atât e permis. Mulțumesc că mi l-ai împărtășit pe-al tău, acei oameni sunt niște artiști, cu adevărat artiști. Da, simt cu…nasul liber chimicalele, știind că nu mai are omul voie să distrugă nimic. Și am înțeles că era o crimă, cerbii aceia erau sacrificați pentru un moft. Cât despre coaja arborilor sau tonele de flori, acestea sunt cultivate de om, dar consumul e uriaș, iar banii sunt ochiul dracului. Cred că știm amândouă că ȘI NOI am încercat, măcar odată. Nu-i așa?! Eu cu iasomie, lămâie și busuioc! 😉

Dă-i un răspuns lui Poveste imobiliara « Daurel's Blog Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus