Trecând Dunărea în Serbia

Fotografiile participă la jocul Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

Am iubit Dunărea de la prima întâlnire. Eram în drum spre mare și treceam cu trenul podul de cale ferată de la Cernavodă. În ciuda faptului că aveam doar trei ani, m-am minunat să văd o apă atât de mare. Vă dați seama ce mirată și fericită aveam să fiu la vederea mării! Revin la Dunărea noastră: de atunci am mai văzut-o atât în țară, cât și la Budapesta și Viena, iar acum, în drum spre Grecia, am traversat Dunărea în Serbia, pe autostradă. E un sentiment aparte să te întâlnești cu fluviul tău, al țării tale, care ți-e drag atât la tine acasă, cât și în cele două frumoase capitale europene, pe care le-ai savurat pe chiar cursul fluviului albastru. E o apă familiară și ne-am bucurat să ne reîntâlnim cu Dunărea în drumul nostru spre marea grecească. Haideți să revedem împreună imaginile.

Trecând Dunărea în Serbia
Trecând Dunărea în Serbia
Trecând Dunărea în Serbia
Trecând Dunărea în Serbia
Articole create 906

18 comentarii la „Trecând Dunărea în Serbia

  1. „Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere….”
    Este un sentiment grozav când traversezi acest fluviu mare, pe care frumos îl numeşti „al nostru”.
    Weekend frumos, Mirela! 🙂

  2. Hey, am si eu niste fotografii similare de cand am fost in Serbia sa ne cautam rudele. A fost una din cele mai drumoase experiente din viata mea!

  3. Podul imi aminteste – fara exceptie – de drumul spre mare, cu trenul, cand eram copil! Stiam ca „de la pod” mai e putin si ajungem, si stam la hotel, si inspiram aerul usor sarat – acel parfum specific al litoralului! Mi-e tare dor de acel parfum! Poate intr-o zi, candva, sa ma bucur din nou de el!
    Ziua minunata sa iti fie! Pupici cu drag! 🙂

    1. Dragă Diana, sper din suflet să te bucuri de acel parfum din nou, e inconfundabil!
      Am observat că fiecare mare are parfumul său propriu, iar marea Neagră parcă are cel mai persistent parfum.
      Mii de îmbrățișări! 🙂

  4. Daaa, Dunarea trecută cu bacul, catre ”mare”… Drumul asteptat cu infrigurare in fiecare vacanta mare, din copilarie si pana mai incoace. Acum trecem peste Dunare mai des prin sau spre tari straine decat pe la noi…

    1. Da, drumul către vacanțe trece peste Dunăre! 😉
      Atât către Grecia, cât și către Italia, tot peste Dunăre am trecut! Odată prin Budapesta, altă dată prin Serbia, altă dată prin Viena! 🙂

  5. Cine se ascunde acolo? …. in retrovizoare? 🙂 E fain cand faci astfel de drumuri …cu peisaje … nu te mai deranjeaza lungimea lui, stai si priveste lumea care fuge pe langa tine. Faine reflexii ai, Mirela! Un bun inceput de concediu ai avut!

    O zi faina!

    1. Eu mă ascund, ha ha ha, nu-mi place să conduc, așa că fac poze! 😉
      Alexandra, plus că mai cunoaștem lumea, am trecut prin Austria, Slovenia, Ungaria, Macedonia, Serbia, o parte din Grecia, etc, că din avion nimic nu vezi.
      La fel, dragă Alexandra, să ai o zi frumoasă! 🙂

  6. Satul meu natal, Pomi, este pe Somes in jud. Satu Mare; cand eram la Cluj, in anii ’70, aveam fata de Somes un sentiment de coproprietate…Un cumnat, dejean stabilit la Satu Mare, povestea in acei ani cam ceea ce incerc eu sa redau azi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus