Fotografiile participă la jocul Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

Am iubit Dunărea de la prima întâlnire. Eram în drum spre mare și treceam cu trenul podul de cale ferată de la Cernavodă. În ciuda faptului că aveam doar trei ani, m-am minunat să văd o apă atât de mare. Vă dați seama ce mirată și fericită aveam să fiu la vederea mării! Revin la Dunărea noastră: de atunci am mai văzut-o atât în țară, cât și la Budapesta și Viena, iar acum, în drum spre Grecia, am traversat Dunărea în Serbia, pe autostradă. E un sentiment aparte să te întâlnești cu fluviul tău, al țării tale, care ți-e drag atât la tine acasă, cât și în cele două frumoase capitale europene, pe care le-ai savurat pe chiar cursul fluviului albastru. E o apă familiară și ne-am bucurat să ne reîntâlnim cu Dunărea în drumul nostru spre marea grecească. Haideți să revedem împreună imaginile.

Trecând Dunărea în Serbia

Trecând Dunărea în Serbia

Trecând Dunărea în Serbia

Trecând Dunărea în Serbia

18 Responses so far.

  1. avatar Alex says:

    “Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere….”
    Este un sentiment grozav când traversezi acest fluviu mare, pe care frumos îl numeşti “al nostru”.
    Weekend frumos, Mirela! 🙂

  2. avatar Dana Lalici says:

    Hey, am si eu niste fotografii similare de cand am fost in Serbia sa ne cautam rudele. A fost una din cele mai drumoase experiente din viata mea!

  3. avatar Diana says:

    Podul imi aminteste – fara exceptie – de drumul spre mare, cu trenul, cand eram copil! Stiam ca “de la pod” mai e putin si ajungem, si stam la hotel, si inspiram aerul usor sarat – acel parfum specific al litoralului! Mi-e tare dor de acel parfum! Poate intr-o zi, candva, sa ma bucur din nou de el!
    Ziua minunata sa iti fie! Pupici cu drag! 🙂

    • avatar Mirela says:

      Dragă Diana, sper din suflet să te bucuri de acel parfum din nou, e inconfundabil!
      Am observat că fiecare mare are parfumul său propriu, iar marea Neagră parcă are cel mai persistent parfum.
      Mii de îmbrățișări! 🙂

  4. avatar Zina says:

    Daaa, Dunarea trecută cu bacul, catre ”mare”… Drumul asteptat cu infrigurare in fiecare vacanta mare, din copilarie si pana mai incoace. Acum trecem peste Dunare mai des prin sau spre tari straine decat pe la noi…

    • avatar Mirela says:

      Da, drumul către vacanțe trece peste Dunăre! 😉
      Atât către Grecia, cât și către Italia, tot peste Dunăre am trecut! Odată prin Budapesta, altă dată prin Serbia, altă dată prin Viena! 🙂

  5. Cine se ascunde acolo? …. in retrovizoare? 🙂 E fain cand faci astfel de drumuri …cu peisaje … nu te mai deranjeaza lungimea lui, stai si priveste lumea care fuge pe langa tine. Faine reflexii ai, Mirela! Un bun inceput de concediu ai avut!

    O zi faina!

    • avatar Mirela says:

      Eu mă ascund, ha ha ha, nu-mi place să conduc, așa că fac poze! 😉
      Alexandra, plus că mai cunoaștem lumea, am trecut prin Austria, Slovenia, Ungaria, Macedonia, Serbia, o parte din Grecia, etc, că din avion nimic nu vezi.
      La fel, dragă Alexandra, să ai o zi frumoasă! 🙂

  6. avatar Daurel says:

    Satul meu natal, Pomi, este pe Somes in jud. Satu Mare; cand eram la Cluj, in anii ’70, aveam fata de Somes un sentiment de coproprietate…Un cumnat, dejean stabilit la Satu Mare, povestea in acei ani cam ceea ce incerc eu sa redau azi…

  7. Sa vezi ce frumoasa este Dunarea la Galati, de unde sunt eu! 🙂

  8. avatar Iulisa says:

    Impresionat,nu am cuvinte !!!
    Un inceput de saptamâna cat mai placut!

  9. avatar SoriN says:

    Sunt plin de admiratie !
    O zi perfecta iti doresc!

  10. avatar elly weiss says:

    Reflexii peste Dunăre…tare frumos.
    🙂 Te-am vazut. Te pup! 🙂

  11. avatar Tina says:

    Dunarea are farmecul ei. eu am vazut-o atat la Cernavoda cat si la Budapesta, dar regret ca n-am ajuns, inca, in Delta.

Leave a Reply