Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata
  • Dexign

 „Albul, care este considerat o nonculoare, constituie un simbol  al unei lumi în care toate culorile s-au evaporat… Este nimicul dinaintea începutului…”(Kandinsky).

Îmi amintesc de ziua în care am învățat că albul nu este o culoare, ci suma tuturor celorlalte, un rogvaiv de lumini colorate, reașezându-se în albul originar, prin prisma newtoniană. Când spui alb, spui lumină, nu spui culoare, și mai spui strălucire. În ziua aceea m-am mirat, dar am învățat multe despre nuanțe și tonalități. Albul este original, albul este atemporal, nonculoarea alb este opusul nonculorii negru și trebuie să fii european ca să îți pară că semnifică puritate, strălucire, curățenie și chiar viață. Pentru că asiaticii văd în albul pur adesea doliu și chiar moarte. Egiptul antic ridica elegantul negru la rang de culoare a vieții, dar asta numai și numai deoarece Nilul se revărsa lăsând mâl negru peste ogoare, făcându-le mănoase, iar apa și grânele  categoric înseamnă viață.  Se mai știe că cel condamnat era obli­gat să poarte o cămaşă albă, numită cămaşa supunerii și că albul nu era mai demult o culoare pozitivă, ci una neutră, pasivă, arătând că nimic încă nu a fost împlinit. Miresele sunt învăluite în alb, nălucile sunt albe, dar și pânza din care se croiau scutecele nou-născuților era albă. Nunta e albă, spitalul e tot alb, veșmântul logodnicei condusă la altar e alb, dar și giulgiul celui care pleacă pe ultimul drum e tot alb, viața și moartea au același acoperământ…alb. Poate părea ciudat, dar cele două extreme din viața omului sunt fragile, atingându-se la cei doi poli ai existenței și poate de aceea oamenii au simțit că trebuie să le înveșmânteze în puritatea albului. Înțeles ca uniunea deplină a tuturor culorilor spectrului luminii, albul rămâne simbolul inocenței iar veșmintele albe sunt, în numeroase culturi, veșmintele preoților, simbolizând puritatea și adevărul. În alchimie, decolorarea sau albirea, albedo, aste semnul că după înnegrire (nigredo) materia primară se află pe drumul spre piatra filosofală. Mie mi s-a părut straniu să aflu, acum vreo 30 de ani, că albul este nonculoare, dar mă încântă teribil când apare curcubeul, făcând din alb, în picăturile perlate de apă, feerii cromatice. Și când descopăr zeci de nuanțe de alb: alb natur, alb strălucitor, alb-argintiu, alb crem, alb albăstrui, alb perlat, alb ca laptele, alb ca zăpada, alb ca ghiocelul, alb ca spuma sau alb ca frișca,  mă bucur și le pun deoparte, pentru picturile mele.
…………………………………

Priveam somnoroasă perdeaua de un alb mătăsos, fluturând veselă în zorii curați și tineri ai zilei de vară. Bunica schimba des perdelele, fiind de o curățenie aidoma sufletului ei nobil. Perdeaua flutura, trimițându-mi note parfumate de mușcată…ba nu, era mixandră…sau era busuioc?!  Erau toate și se împleteau proaspăt cu roua copilăriei și-a vacanței. Sorbeam mireasma glastrelor, convinsă fiind că perdeaua dantelată era parfumată și gândindu-mă ce minunat ar fi un asemenea parfum într-o sticluță, gând pe care nu l-am abandonat niciodată. Alergam  sprintenă și-mi îmbujoram obrajii cu apă rece și săpun alb de lavandă, căutând în bucătărie aroma laptelui cald și-a pâinii proaspete cu unt. Vacanțe cu albe miresme, ce-mi înfățișează și azi cearceafuri imense, spălate,  așteptând razele amiezii pentru a se usca, după ce mâini harnice le făcuseră ca neaua dimineața, devreme. Aliniate pe sfori care uneau merii înalți din curtea bunicilor, enormele pânze de-o albeață ca spuma laptelui îmi erau ascunziș și parfum de prospețime, cu săpun de rufe și regina nopții, adormită după o noapte de veghe puternic parfumată, răspândită asupra lor.

Foi nude de bloc de desen, albe ca ideile mănoase, albe ca fericirea, albe ca zilele bune,  răspândite peste tot, în atelierul aflat în veșnică mișcare.  O linie, două, o sută de linii care dau viață colilor albe, transformându-le vrăjitor în scale de griuri sau palete cromatice. Maestrul penel sau cărbunele știe, dacă-i spun, că albul pur n-are ce căuta în artele plastice, trebuie combinat, nuanțat, redefinit, recompus. Tonuri luminoase, strălucitoare și elegante face albul meu cu alte culori. Paleta mea de culori conține o generaosă cantitate de alb, dar numai pentru tonalități înalte, nu-i acord spațiu în sine, chiar dacă-i respect puterea și importanța. Albul de zinc miroase aspru, în timp ce titanul are un parfum generos, plin, puternic ca și nuanța însăși.

Mi-am așezat caietele cu parfum de foi scrise cu drag și cerneală chinezească,  în ghiozadan, urmărind strada pe care mai zburătăceau, în acel început de decembrie, frunze veștede, dansând zănatec în vântul rece. Seara își arunca umbrele viorii și eram dezamăgită că nu aveam motiv să ies la joacă în întunericul grăbit. Mi-am lipit nasul de fereastra încălzită de apropierea teracotei fierbinți și atunci un roi magic de fluturi m-au făcut să mă retrag câțiva pași, ca apoi să revin cu o bucurie vecină cu cele mai zglobii hohote de râs. Poate că numai copiii se bucură atât de intens de zăpadă…Atunci știu că mi-am luat în grabă ghetele, paltonul și căciula, zburând în albul imaculat al primei ninsori, cea mai puțin consistentă, dar cea cea mai dragă. Vacanțe cu zăpadă, albe și mereu în clinchet vesel și parfum de fadă pudră vanilată.

Un ghiocel, doi ghiocei! Puritatea e nimic față de inocența firavă a primului ghiocel din martie. Îl îngrijesc, așezându-l într-un păhărel cu apă nu prea rece și lumină din belșug. E albeața însăși, alegoria purității, curățenia pe care primăvara o așează firav și totuși cu dârzenie  în odaia mea de copil fericit, apoi de mamă fericită. Nu lipsesc ghioceii din martie-le nașterii mele, sunt și vor fi mereu acolo. Ca și lăcrămioarele, narcisele, liliacul alb, freziile albe. Și coloratele sunt pe-aproape, dar azi parfumul e alb. Azi povestesc despre bobocii albi de trandafir, despre crini, regina-nopții, gardenii, iasomie, bujor alb, flori de tiare sau miez parfumat de cocos. Cela mai parfumate flori sunt cele albe și orice parfum extras din florile albe este mult mai puternic și mai expresiv decât alte florale.

Annick Goutal , Gardenia Passion

Pentru albul poveștii de azi, cu o temă aleasă deMala Teaha, am ales două parfumuri pe care le consider pure, curate,  și pe care vi le recomand cu drag și cu siguranța că veți descoperi cel puțin unul pe placul fiecăruia. Annick Goutal și al său  Gardenia Passion este acel parfum alb, care adie a gardenii deschise după  ploaie. O grădină după o ploaie scurtă, dimineața, în care gardeniile au înflorit și-ți oferă toată mireasma lor superbă și feminină. Persistent și lipsit de timiditate, parfumul gardeniilor selectate de doamna Goutal este destinat unei femei puternice, sau uneia care dorește ca forța să să fie disimulată și ascunsă în șoaptele gardeniilor subtile, tăcute, dar cu o mare forță de seducție.

gardenie

monoiLa început am fost ușor nedumerită. Îmi place mult brandul Yves Rocher, dar nu știm dacă voi iubi parfumul Monoï de Tahiti-Eau des Vahinés…Priveam ambalajul colorat ca insulele Pacificului de Sud și mă imaginam pe sub palmieri , plimbându-mă pe malul oceanului turcoaz și plaja albă. În momentul deschiderii flaconului, mi-am amintit de un parfum folosit de mama pe vremea dolescenței mele, primit din Chicago, numit Island Gardenia by Jovan. Semăna mult și mi-a adus în amintire o seară minunată de vară, fără griji, în care eram acea frumoasă și ușoară fată de 16 ani, care aștepta vacanța doar de dragul mării, al plajelor și-al bucuriei de-a trăi. Deschizând flaconul de Monoï, am simțit acea mireasmă de fericire, care mă purta către țărmuri exotice și parfumate. E un parfum superb, obținut prin macerarea minunatei flori de Tiare sau gardenia tahitiană, în ulei de cocos. E bun parfumul, dar se potrivește numai vara, la mare, la soare, în vacanță sau într-o plimbare estivală. E un parfum puternic dar nu excesiv, o minunăție cu mireasmă de gardenii tahitiene, Tiare, frangipani,vanilie și parfumul foarte senzual de ulei de cocos. Dacă îl găsiți, încercați-l și, ca prin minune, vă va aminti de vacanță.  Mie mi-a amintit și de picturile lui Gauguin, cu femeile lui ciocolatii, mușcând din parfumatele fructe și îmbodobindu-și pletele lungi și negre cu flori de Tiare. Important: acest parfum este 100% natural, obținut exclusiv din flori din Polynezia Francează  și ulei de cocos. Este garantat natural și nu produce alergii. Superb!

Paul Gauguin- Femei din Tahiti, cu flori de Tiare și gardenia de Tiare

 

 

Peste două săptămâni, în 21 iulie, avem tema Parfumul zorilor, aleasă de Tina, o temă absolut superbă, care va încheia un șir de povești estivale, înainte ca vacanța mare să înceapă la propriu și noi s-o luăm către mare, munte și alte destinații ceva mai îndepăratate.

Recomand: Zina,  Vania MFC – 26 (Leșinul), Elly Haihúi prin Sibiu – Pasajeanca,Gabi,Silving,lili3d,vavaly,Elly,Mala,TinaMirelaTinaCatalinIrealiaVaniaLolita, Daurel Mfc.Bacalaureat.

 


Clubul poveștii parfumate

 


1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.


( Collection closed )
Link tool by Inlinkz

 

46 Responses so far.

  1. avatar lili3d says:

    Sufletul tău e plin de albul imaculării…
    Felicitări!

  2. Doar un om atat de profund ancorat in lumea artei, in lumea culorilor, putea descrie in acest fel albul. Minunat! :)
    Pe langa povestirea ta, apreciez la justa valoare si precizarile pe care le-ai facut in introducere. M-ai facut sa-mi aduc aminte de clasa 8-a, cand am invatat la o ora de fizica despre transformarea rogvaiv-ului in alb, vazand cum o roata plina de culori, in momentul in care este rotita cu viteza se transforma sub ochii mei intr-o culoare alba.
    Foarte frumoase descrierile tale in legatura cu puritatea albului. Asa il percep si eu, iar acum parca il si ‘pricep’ mai bine. ;)

    • avatar Mirela says:

      Eu eram obsedată de ideea de alb, dar și de gri și negru. Mă preocupa de ce nu sunt percepute ca și culori, iar odată misterul dezlegat, am făcut multe experimente personale. Mulțumesc pentru aprecierile referitoare la anocorarea perpetuă în lumea artei, acolo sunt de obicei și mi-ar plăcea să ies mai rar! :)
      Albul se percepe cu sufletul și se pricepe cu o mine ascuțită, așa că nu miră deloc acuitatea percepției tale, Cătălin! :)

  3. […] Mirela Pete, Theodora, Gabi, […]

  4. avatar Lolita says:

    Albul e o poveste fără sfarsit, o simfonie şi o alegorie, dar tu, draga Mirela ai reusit o descriere atat de pura, de clară si plina de parfumuri rare, exact dupa sufletul tau. Ma bucur de fiecare data cand iti trec pragul casutei virtuale si invat atat de multe despre fascinanta lume a artei, a frumosului pe care reusesti sa le reprezinti cu aşa rafinament si maiestrie. Multumesc! Ma bucur mult si ca am reusit sa gust din frumosul de astazi!
    Albul este pentru oricine dragoste la prima vedere, mai ales pentru noi europenii… Zile albe si luminoase îţi doresc în vara aceasta! :)

    • avatar Mirela says:

      Bucuria e de partea mea, Lolita dragă, sunt încântată de vizitele tale și de frumosul împărtășit!
      Mulțumesc, să ai o zi magică! :)

  5. avatar Dan says:

    L-am cunoscut pe Craiu, marele pictor al Iasilor. Era internat, batrân si bolnav. Ne spunea mereu: “nu mai am alb, aduceti-mi mult alb si pensule, am ajuns sa pictez cu var în loc de alb”. Era înconjurat de zeci de lucrari, care au ramas faimoase, fiind facute în spital. Una ne-a daruit-o si noua, cu dedicatie.

    • avatar Mirela says:

      Mulțumesc frumos pentru comentariu! Am văzut câteva din lucrările domniei sale și se remarcă, înrtadevăr, prin luminozitate. Îmi place mult ”Peisaj din mahala”.
      Fericiți sunteți că aveți o lucrare de artă semnată de maestru!

  6. […] Povestea parfumată vă așteaptă pe pagina Mirelei. Mulțumesc pentru scena pe care m-a lăsat, iar, să-mi așez literele. Alți povestitori sunt: Cătălin, Lolita, […]

  7. […] scrisă pentru Clubul poveştii parfumate, găzduit de Mirela. Tema de astăzi, Parfum de alb, a fost propusă de Mala. Au mai scris în alb Catalin, Tina, […]

  8. avatar Vienela says:

    Mirela, albul vazut de tine cu greu ar fi putut fi descris de un om care nu s-a nascut cu suflet si mana de artist. Cumva, descrierea ta ma trimite in atelierul luminos al Patriciei, prietena mea, acolo unde albul mirosea exact asa cum spui tu. Tuburile si borcanele cu alb de zinc erau deschise mereu, desi tablourile ei sunt intunecate, urmand linia clar-obscurului.
    Mi-ai trezit si dorul de bunica mea, care spala cu sapun de rufe cearsafurile, transformandu-le in ceva uimitor de alb, cu miros inconfundabil.
    Iti multumesc pentru toate aceste amintiri aduse la lumina si iti doresc o duminica excelenta, alba si pura!

    • avatar Mirela says:

      Se spune că nu poți minți nici să vrei , având penelul și creionul în mână. Te exprimi pe tine însuți, în desen și pictură. Dacă ai sufletul greu, pictura va fi încărcată de griuri în tonalități joase, ca să dau un exemplu. Ne exprimăm prin formă și culoare, pentru că, dacă cuvintele mai pot fi întoarse în anumite moduri, linia și culoarea trădează gândul și simțirea. Mi-ar plăcea s-o cunosc pe Patricia!
      Știi, dorul de bunica vine zilnic, e ceva care face parte din cotidian…Văd o roșie searbădă de la magazin și imediat îmi vin în minte roșiile frumoase și dulci din grădina bunicii! :)

  9. avatar Daurel says:

    Si acest articol ma predispune la destainuiri. E adevarat ca de un timp le mai caut si eu…
    Imi luasem aproape toate gradele profesionale in mecanica aparatelor si utilajelor, cand pe la 35-36 de ani soarta m-a dus in randul elitei fizicienilor (parerea lor !): la IOR si Institutul militar de laseri de la Magurele; am invatat multe despre lumina, insa eram la mana fizicienilor…; am rezista vreo 10 ani; cat voi rezista si cu Basescu…
    Am plecat din domeniul “opticii romanesti” inainte de a veni ca patron Florin Calinescu.

    • avatar Mirela says:

      E bine să mai destăinuim, e o predispoziție firească.
      Da, îmi amintesc că ai povsetit despre fizică și cu siguranță păreare lor era întemeiată, nu fi modest, că aveau dreptate.
      La lentile aveai foarte mult de-a face cu lumina, cred că știi multe despre indicele de refracție!
      Habar nu aveam despre Călinescu, mă întrebam ce o fi făcând acum…Merci de informație! O zi bună! :)

  10. avatar Zina says:

    Bine-venit parfumul răcoros de alb, într-o zi caldă și, totuși, întunecată ca asta. Mulțumiri pentru povestea despre alb, pentru sugestia parfumului de gardenia. Cred că mi s-ar potrivi, uneori…

    • avatar Mirela says:

      La voi a plouat? La noi a fost aproape caniculă… Câțiva stropi doar!
      Să știi că parfumul de gardenia ți s-ar potrivi, pe lângă Goutal, are Liz Taylor unul foarte bun, dar și Chanel. Monoi de la YR e superb, dar numai pentru vară, datorită exotismului său.

  11. avatar geanina says:

    Tare frumos stii tu a povesti! I-ai facut albului poveste pe care eu am citit- o cu drag. Mi-am si amintit….;)
    Sa ai zi faina!

  12. avatar Irealia says:

    Ai surprins albul și l-ai dezbrăcat de secrete.
    Am învățat despre rogvaiv, m-am transpus într-un anotimp al copilăriei mele, ca să-mi dau seama că n-a fost alb, ci strident colorat, m-am dat pe derdelușuri chiuind fericită și-am retrăit emoția dăruirii ghioceilor ființelor dragi. Întotdeauna plec cu mintea plină de la tine, cu un chef nebun să revin pe pagini de enciclopedie scris cu suflet.
    O duminică frumoasă. :)

    • avatar Mirela says:

      Of, de când îl tot dezbrac de secrete, de secole, dar încă n-am reușit chiar de tot! ;)
      Acolo, într-un anotimp al copilăriei tale, cred că e superb, nu-i așa?!
      Dacă mintea ți-e plină de bucurii și dragi amintiri, mă bucur. Să mai vii, să mai pleci, căci așa fac și eu și vin de la tine mult mai bogată. :P
      Cât a mai rămas din duminică, să fie colorat, cât mai roz! ;)

  13. avatar Gabi says:

    Imi place sa daruiesc flori albe.Cred ca albul e culoarea cea mai potrivita indiferent de varsta, de sex.
    Cred ca artistii plastici si scriitorii inteleg si iubesc albul intrun mod diferit, iar tu te pricepi foarte bine atat la pictat, cat si la scris.
    Sa ai o saptamana mai buna, Mirela!

    • avatar Mirela says:

      Așa este, e o culoare potrivită oricui și nu vei greși dăruindu-le!
      Da, iubim albul pentru că ne ajută să descoperim noi nuanțe și tonalități. E un ajutor de preț!
      Mulțumesc frumos dragă Gabi, îți doresc numai de la foarte bine în sus! :)

  14. […] povești parfumate găsiți la Mirela, inițiatoarea clubului Poveștii […]

  15. […] trezit incapabilă de orice demers creativ. Îmi propusesem să scriu pentru Duzină și pentru Poveștile parfumate, dar pur și simplu m-am descoperit… […]

  16. […] trezit incapabilă de orice demers creativ. Îmi propusesem să scriu pentru Duzină și pentru Poveștile parfumate, dar pur și simplu m-am descoperit… […]

  17. avatar elly weiss says:

    Cred ca nu se putea povesti mai frumos despre alb si despre simbolistica sa. Am aflat si lucruri noi cum ar fi unele dintre semnificatiile vazute nu pozitive in unele zone sau timpuri.
    Cat despre a cuprinde ideea de alb din viata unui copil cu suflet de artist…asta ti-a reusit de minune. Mi-a placut mult cum culoarea alba ti-a insotit si colorat (da, desi e o nonculoare) inca din frageda copilarie viata si iti mangaie si azi cele mai frumoase amintiri si intamplari. Puritate, suflet frumos, generos – asta simt eu in spatele tuturor acestor minunate randuri parfumate. Cu flori albe, cu parfumuri din flori albe. Floarea de tiare de mult imi doresc s-o miros dar nu cred sa am aceasta sansa vreodata. Probabil nici parfumurile care amintesc de ea. :) Dar imi imaginez ca are ceva comun cu floarea de lamai… Poate ca nu are deloc dar e o iluzie a mea :)
    O noapte si o saptamana bune, draga Mirela!

    • avatar Mirela says:

      Simbolistica albului apare în toate științele și artele, în literatură, muzică, chimie, alchimie, fizică, pictură, grafică, fotografie, cinematografie, creație de parfum.
      Mulțumesc pentru aprecierile sincere, poate că sufletul copilui artist în devenire țintește albul cu predilecție, fiind luminos și curat, ca sufletul și inocența copiilor. Te pup, o zi superbă! :)

  18. avatar Tina says:

    Revin maine cu un comentariu, astazi sunt terminata de oboseala, iar mintea mea refuza sa gandeasca. Big hug!

  19. […] cum e regula Clubului povestilor parfumate, club diriguit de Mirela, este musai a se face vorbire despre un parfum caci, asa cum banuiti deja, […]

  20. avatar Mala says:

    Ciudat Mirela draga, dupa citirea materialului m-am trezit recitind din Kobayashi…
    “Iar primavara
    patruzeci si trei de ani
    ce orez alb alb”
    …exact aceeasi primavara de anul asta, exact acelasi numar de ani de anul asta si orezul transformat intr-un simbol al schimbarii. Cam aici ma duce gindul cind ma gindesc acum la alb.
    Iti marturisesc ca initial am vrut sa las coala virtuala alba, doar titlul sa fie cel care sa sugereze tema invitind la a imagina, a tese orice poveste se doreste pentru ca terenul e virgin putind fi umplut cu ceea ce lipseste insa, povestea asta a mea, lunga, poate prea lunga pentru o tematica de blog, m-a facut sa ma razgindesc.
    Am multe a spune despre materialul aci de fata, incepind de la multumirea pe care am simtit-o citind despre culoarea in sine, la asocierea facuta admirabil intre alte nuante si alb si pina la explozia fantastica de sentimente cuprinse in cuvinte. De aceea am si ales albul. Te face sa te duci cu gindul acolo unde doresti dezvaluind ceea ce el are de oferit. Si are un univers in spatele nonculorii care se spune ca e.
    Pentru mine e un ego in sine acest alb, un alt caracter pe care-l poti modela dupa bunul plac jucind rolul creatorului.
    Cit despre parfumuri ce sa spun? Pur si simplu m-am indragostit de cel tahitian si asta poate si datorita lui Gaugain. Fapt pentru care-ti multumesc.
    Ce mai pot spune? M-a coplesit albul zilei cum ma copleseste si cel al noptii in care citesc si recitesc ale voastre ginduri.
    O saptamina exceptionala sa fie acolo la voi, Mirela! <3

    • avatar Mirela says:

      Nu e chiar ciudat, primăvara începe alb, abia apoi devine verde și galbenă și mov, dar are suficient alb și multă lumină! Haiku e superb, iar orezul chiar alb alb.
      Interesantă abordare ar fi fost cu coala lăsată albă, dar citind la tine minunea scrisă atât de frumos, mă bucur că n-ai procedat în consecință, lăsând inspirația și talentul tău să aștearnă. cu un parfumat condei, o poveste aproape perfectă.
      Cu același sentiment copleșitor am revenit eu de la tine și mă bucur mult că am numai oameni talentați în Club, sunteți sufletul poveștii parfumate! O săptămână minunată! :)

  21. […] Acum, peste zi, cand tot omul se retrage la casa lui si isi elibereaza mintea de povara grijilor, Petre motaia pe terasa descoperita construita de el si tatal sau in fata casei lor taranesti. Tatal sau, om ceva mai umblat pe la oras, vazuse ca unii oraseni isi construiau in curti niste terase de vara unde madamele si gentilomii stateau la cafele atunci cand vremea era de partea lor. […]

  22. avatar Diana says:

    Bine te-am regasit, Mirela! Bine v-am regasit pe toti! Si ma bucur sa intalnesc alti povestitori.

    Ai scris o poveste minunata, despre copilaria fara griji, despre bunici care trebaluiau din zori si pana-n seara si pareau ca nu obosesc deloc!
    Mi-a placut foarte mult cum ai descris albul. Abia acum – dupa ani si ani (poate ca am stiut candva si am uitat) – am inteles ca intre “alb de zinc” si “titan” exista diferenta – ma gandeam ca exista, dar care… am aflat azi.

    Cu alb, ca haine, decoratiuni etc nu ma impac deloc. Nici asternuturile albe de pat nu-mi plac si nu mi-au placut niciodata desi mama folosea si – asa cum facea si buni a ta – le albea de stralueau si aveau un miros nemaipomenit, de… aer curat, de proaspat. Era o placere sa ma strecor in ele, desi alb nu-mi placea. Probabil ca intr-o viata anterioara am fost maimuta si ma atrag culorile puternice si cam tot ce e colorat si stralucior :)

    Modul in care ai descris scenele m-a facut sa-mi fie dor de vremea cand mergeam la bunici si mancam… paine cu unt si cu gem. Cat despre lapte – care-mi place foarte-foarte – mi-am turnat intr-o cana acum vreo doua ore, cand am citit povestea si am accesat celelalte bloguri pentru a… culege link-uri.

    Parfumurile, sunt convinsa, merita incercate!

    Iti doresc o saptamana minunata si spor in toate cele bune!

    (p.s. Sper sa nu apara anomalii in textul mesajului, pentru ca am scris in Word si apoi am copiat in formularul pentru comentarii – altfel se blocheaza PC-ul si mai trece vreo o ora pana reusesc sa ajung din nou aici)

    • avatar Mirela says:

      Bine ai revenit, Diana dragă!
      Mă bucur enorm că ai revenit și am citit cu emoție povestea ta.
      Albul de titan e foarte puternic, pe când cel de zinc e mai transparent, fiecare având rolul și importanța sa în artă.
      Nici eu nu mă dau în vânt după decorațiuni de interior albe, dar hainele albe, mai bine zis alb cu negru în combinație, mă înșeleg foarte bine, chiar consider elegantă combinația.
      La fel, să ai o săptămână bună și liniștită! :P

  23. A fost o temă frumoasă, cuprinzătoare, nesfârşită şi ,,grea”. De partea cealaltă a baricadei, experimentez un sentiment înălţător. M-am oprit adesea printre rânduri, repetându-mi în gând Renaşterea, simţind până în adâncul plâmânilor albul ce vă însoţeşte simţirea, viaţa, sufletul, Frumuseţea ce vă defineşte şi se revarsă peste lucrurile pe care le atingeţi. Mult prea plin e textul dumnevoastră, iau eu zâmbesc căci nu ştiu vreo diferenţă între albul de zinc, sau un altul. Nu le cunosc şi nici nu voi putea vreodată să ajung acolo. Am ales neştirea multor lucruri conştientă fiind că acest lucru ar putea fi condamnat. Iubesc albul, alături de negru(pentru acesta am o slăbiciune) şi cred că titlul de non-culoare li se cuvine. Ceea ce nu intră într-o categorie, în Vrajă şi Infinit reprezintă acele ,,linii” pe care ,,simţindu-le ca-n vis pe toate” ne mână spre Necunoscut şi Etern. Scrisul vă e artă, la fel ca Sufletul şi viaţa. Mă înclin. O săptămână frumoasă. Cu drag!

    • avatar Mirela says:

      Îți respect decizia, având speranța că e temporară, dragă Simona. Am o mare încredere în tine și știu că te vei regăsi mai mare decât erai, cu toate că erai mare deja, iar atunci vei reveni și ne vei încânta din nou cu stilul tău inconfundabil. La un moment dat, poate o pauză e binevenită, dar să nu fie lungă, sper că nu va fi așa.
      Albul cu negrul constituie combinația vestimentară preferată, n-aș putea trăi fără această alăturare în alegerea hainelor și accesoriilor.
      Te aștept într-o bună zi, frumoasă ca sufletul tău de etern copil!
      Te îmbrățișez cu mare drag! :)

  24. […] De la alb, la parfum… on Mfc.Bacalaureat […]

  25. avatar Tina says:

    Ia uite, dar unde e comentariul de l-am lasat ieri?
    Anyway, o sa ma repet insa trebuie sa zic. Imi plac povestile tale parfumate pentru ca sunt pline de informatii. In prima parte a postarii am dosit informatia in creer, apoi am savurat fiecare amintire si miros. O superba amintire despre bunica ta. Si la mine, amintirile despre ea sunt unele dintre cele mai frumoase. In general albul ma duce cu gandul la ea.
    Stiu, cu poza am dat-o in bara, insa ce sa fac daca la mine albul miroase a lavanda…
    Te imbratisez si iti doresc o saptamana cat mai frumoasa!

    • avatar Mirela says:

      Tina, e un pic mai sus!
      Da, și săpunul bunicii era alb și mirosea a lavandă, așa că e absolut credibil și poza ta e foarte frumoasă! ;)
      Albul te duce cu gândul la una din cele mai dragi ființe…
      O seară de vis, Tina dragă!

Leave a Reply