Unii i-au spus întâlnire de gradul III și tind să le dau dreptate. Ca să vorbești despre Deep Purple, trebuie neapărat sa-i  asculți live. Că nu i-am văzut în 1998 sau în 2007, la București, e păcat. Că au concertat  în Cluj, ieri seară, e o fericire.  Dar să revin la ceea ce încă înseamnă Deep Purple.  I-am văzut aseară și atmosfera de pe Cluj Arena a fost incendiară, în ciuda zilei noroase și ploilor anunțate, care NU, n-au căzut deloc peste Clujul meu drag, dimpotrivă, a fost o zi fabuloasă, cu aer proaspăt, curat, fără strop de ploaie după masa, exact cum îi stă bine unei zile în care una din cele mai mari formații de hard rock și heavy metall , mai exact ”they are considered to be among the pioneers of heavy metal and modern hard rock”, din toate timpurile, a venit, a cântat și a cucerit sau recucerit inimile a aproape 20.000 mii  de fani aflați acolo (nu știu exact numărul, cifra e luată din media).  Deep Purple e legendă și adevăr în egală măsură. Iar publicul clujean a demonstrat încă odată că este cald, civilizat, educat și cunoscător. Ian Gillan ne-a spus de mai multe ori, în engleză și franceză, cam așa  ceva:”You are   splendid, magnifique! Superb!  Love you”!

 

SAMSUNG

 

SAMSUNG

 

O zi plină , pe care n-o voi uita, o zi în care Enya mea  a avut banchetul de terminare a clasei a VIII-a, care a fost minunat și unde a strălucit, dar asta n-a impiedicat-o ca la ora 20, 30 să fie, alături de Xaba și de mine, în Tribuna 1 pe  Cluj Arena, pe  baricadele muzicii bune, ea, care asemeni părinților ei fuge de kitsch și de muzica proastă, cu viteza luminii. Mă bucur că Enya a fost fericită alături de noi, ascultând muzica adolescenței noastre, pot spune chiar a copilăriei, deoarece aveam exact 12 ani când am ascultat prima oară Deep Purple și exact 13 ani când am primit o casetă cu Deep Purple, Made in Japan și m-am îndrăgostit de duelul de virtuozitate dintre Ian Gillan și Ritchie Blackmore, voce și chitară într-un dialog memorabil. Așa că, după acordurile cunoscute ale lui Phoenix (mai bine spus grupul  Baniciu, Kappl, Cnejevici, Lipan) care au cântat tot ce ne-am dorit, și au făcut-o foarte bine, s-a lăst o liniște în care cred că emoțiile erau deja  palpabile. Cred că era 22, 30 când au coborât din cele patru mașini silențioase, venite cu un pic de întârziere, zeii mei de aseară. Așa le voi spune, ok?! Și nu-mi pasă de desuetudine când e vorba să iubesc și să respect talentul cuiva. Doamne, cum au cântat! Ce impact, ce forță, ce aureolă de maeștri, ce voce, ce instrumentiști, ce sudare și  înțelegere între membrii trupei, ce perfecțiune, ce sunet, ce genialitate, ce model de ”nu pot să fiu decât cel mai bun”. Da. Aseară, pe Cluj Arena a răsunat vocea excepțională a lui Ian Gillan, o voce unică, cu un timbru rămas aproape neschimbat în ciuda vârstei, cu un farmec răzbind din comportamentul simplu, fără emfază, dar autoritar și scânteietor, un rock star care n-a avut niciodată nevoie de artificii  pentru a fi genial. Care e un om deosebit și un artist unic, remarcabil. A răsunat excepțional chitara lui Steve Morse, cel mai tânăr membru al legendarei trupe, un blond cu plete, care vrăjește chitara și fanii, un profesionist de nota 10, prieten bun cu Ian Gillan, cu restul trupei și cu publicul. Solo-urile de chitară încă îmi răsună în suflet și am uitat să aplaud, atât de tare m-a cucerit…până când am văzut mâinile acelea multe ridicate peste tot și pe Enya mea aplaudând frenetic și mi-am dat seama, în efectele extraterestre, că admirația publicului se traduce prin apaluze, totuși, așa că l-am onorat de mă dor palmele și azi! Da. Bateristul Ian Paice e omul care niciodată nu a părăsit de tot acest grup celebru și prin destrămări și realcătuiri. La fel, solo-ul de baterie și prestația pe durata concertului au fost la superlativ, e genial și o spun răspicat.  Cel mai nou membru al trupei, cel care are o misiune deosebit de grea, aceea de umple marele gol lăsat de dispariția extraordinarului John Lord (rip), atacând claviatura  cu mare talent, acea orgă care a dat mereu grupului o mare autenticitate și amprentă personală, se numește Don Airey și credeți-mă, pe lângă virtuozitatea cu care a cântat orice din repertoriul Deep Purple, acum parte integrantă din el, a cântat bucăți celebre de muzică calsică, așa încât marele John Lord sunt sigură că e mândru de continuatorul său. L-am lăsat pe Roger Glover pentru final, deoarece extraordinarul basist la trupei a făcut o declarație care mi-a plăcut mult. Deep Purple au oferit fanilor și piese de pe albumul apărut în 2013, primul dupa o pauza discografică de șapte ani. Roger Glover a spus: “Nu sunt idei venite numai din creier. Sunt venite de peste tot – instinct, trup, degete, mod de abordare, stiluri dobandite in ani… am vrut sa ne simtim bine. Este greu de explicat si de definit cum suna o piesa Deep Purple. O piesa este ca noi. Exact ca noi. Noi stabilim regulile.”  Solourile de chitară bas și toată prestația sa au fost geniale și vreau să vă spun că pe mine nu mă interesează ce-o să spună unul sau altul, ziarele sau alți spectatori, pe mine doar părerea mea mă poate afecta aici și concluzia este că a fost un concert extrordinar, bun, superb. Aplauzlele și bisurile au fost edificatoare, iar publicul fascinat. Eu mai rămân o vreme fascinată și Enya e mândră că în ziua primului banchet din viața sa, a fost și la primul concert desfășurat pe un stadion, deoarece a mai fost la concerte de muzică clasică, operă, sau concerte de mici dimensiuni, în spații închise. Dar acesta a fost primul de o asemenea anvergură și eu zic că pășit, și aici, cu dreptul. Să fie într-un cesa bun!

Am avut o mare admirație pentru vocea lui Ian Gillan încă din copilărie, când am auzit concertul Made in Japan și m-a fascinat Ian cu fantasticele sale acute, aprope incredibile. Mai târziu, l-am ascultat cu sufletul la gură în rolul Jesus din opera  rock  Jesus Christ Superstar (is a rock opera by Andrew Lloyd Webber with lyrics by Tim Rice), unde a interpretat, ca nimeni altul, această complexă și grea partitură.

Dar…am vorbit destul,  monștrii sacri ca Deep Purple se ascultă, nu se povestesc. Să-i ascultăm!

Și pentru că,  în ciuda faptului că Deep Purple au cântat toate pisele lor splendide, alături de câteva noutăți excepționale, Child in Time, supranumită și Best in Time, nu a răsunat ieri pe Cluj Arena. Așa că sper să vă bucurați aici, la mine, reascultând-o. Plus alte câteva piese, luate la întâmplare, deoarece îmi plac toate.

 

Categories: Familia, Happy Weekend

27 Responses so far.

  1. avatar Minnie says:

    Mi-asi fi dorit sa fiu si eu acolo, mi-asi fi dorit sa-i ascult !
    Dar cine stie, poate ajung si pe aici! Ma bucur pentru tine ca ai putut asculta “life” o legenda vie! Sa ai un weekend excelent Mirela draga! pupici!

    • avatar Mirela says:

      Minnie, am știut eu, avem aceleași gusturi din perioada de aur a rockului și am avut noroc cu prietenii ceva mai mari ca mine, care mi-au luminat pașii muzicali. Te pup, sper să-i vezi și auzi că încă sunt geniali! Happy weekend! Te pup, să ai o zi superbă! 🙂

  2. avatar Irealia says:

    N-am fost acolo, nici nu aveam cum să ajung, dar știu exact ce s-a întțmplat. Pentru că ai reușit să redai, la virgulă, splendoarea unor astfel de momente. Vine de la ei, frumoșii altruiști, și rămâne la noi, dacă o primim. Mi-ar plăcea să ajungă să-ți citească această cronică de spectacol, sunt sigură că i-ar ferici. Pentru mine a fost o incursiune în pas săltat în atmosfera densă și electrizantă care ar trebui să se tot repete, să ne facem provizii de adrenalină pentru zile pustii. Mulțumesc, Mirela, un weekend de spectacol să aveți!

    • avatar Mirela says:

      Sorana, da, vine de la ei, frumoșii altruiști. Și tu spui că le-ar plăcea ce-am scris eu?! Poate, dar cum le-ar plăcea cuvintele tale, și mai ales, cât…enorm. Toți artiștii de geniu sunt altruiști, dar unii se ascund sub masca unei false mândrii, poate pentru a supraviețui atât criticilor, cât și adulației publicului.
      Mi-am amintit de superbul tău articol de după Depeche Mode și știu că știi. Doar că eu am mulți pe listă, sunt o melomană incurabilă și nu m-am decis doar asupra unuia, chiar te invidiez că poți spune :”aceștia sunt”!
      Și eu îți mulțumesc, să fie spectacol, să ne umplem de frumos! O seară miraculoasă! 🙂

  3. avatar anca says:

    oaaaaaauuuu vai ce minunat tre sa fi fost, am crescut cu muzica lor. Imi pare rau ca nu am fost acolo, dar ce bine ca ati fost voi, si inca in trei (putini tineri de varsta Enyei cred ca stiu cine sunt Deep Purple).

    • avatar Mirela says:

      E minunat că ai crescut cu muzica lor! Asta îmi amintește de mine.
      Au fost și tineri de…60 de ani, dar și tineri de 15 ani, iar asta spune mult.
      Majoritatea tinerilor ascultă altfel de muzică, dar sunt o sumă care preferă artele, lăsând kitschul deoparte și alegând numai calitatea.
      Mă bucur mult că îi admiri!

  4. avatar elly weiss says:

    Cat de frumos ai redat toata atmosfera aceea vibranta de acolo, de pe stadion, draga Mirela! Superb! Sa nu cunoasca omul nimic despre Deep Purple si tot devine macar curios sa-i cunoasca. Imi place atmosfera de la concerte, mai ales pe stadioane sau in piete. Am fost si eu la cateva si senzatia e grozava.
    Ma bucur mult pentru fericirea pe care ai trait-o, simtit-o. Si ca ati avut vreme frumoasa. 🙂
    Acum, deviind putintel de la subiect…astept sa ne povestesti despre banchetul Enyei 🙂
    O seara de sambata minunata iti doresc, draga mea!

    • avatar Mirela says:

      Elly, am scris așa, fără să caut să epatez, fără să-mi caut cuvintele, doar am ajuns pe la ora 0,30 acasă, dar am scris exact ce-am simțit, adică atât cât pot reda cuvintele. Puțin față de ceea ce-a fost acolo.
      Va fi și câte ceva despre banchet, asta după ce primește Enya albumul de terminare a clasei a VIII-a și CD-ul cu pozele de la banchet.
      Un weekend așa cum ți-l dorești, Elly dragă! 🙂

  5. avatar Alexandra says:

    Cred că a fost o atmosferă extraordinară. Eu am primit de la un prieten de-al tatei, când aveam vreo 10 ani, prima casetă cu Deep Purple şi de atunci le-am tot ascultat melodiile.
    Un weekend frumos în continuare!

    • avatar Mirela says:

      Ai fost norocoasă, câștigul este al tău și cu siguranță acum îi asculți oricând cu plăcere.
      Un weekend așa cum ți-l dorești! 🙂

  6. avatar geanina says:

    Cu siguranta si eu as fi fost acolo daca as.fi avut ocazia…:)
    Imi imaginez ca a fost fantastic!
    Seara faina sa ai!

    • avatar Mirela says:

      Sper să ai odată ocazia, sunt în turneu, așa că e posibil să ajungă la tine.
      Așa a fost, fantastic!
      Te pup, o seară minunată! 🙂

  7. avatar Cristi says:

    Ohoo, amintiri de neuitat! 🙂

  8. avatar Spunsieu says:

    Esti o norocoasa sa vezi asa monstri sacri pe viu. Cred ca a fost o experienta de tinut minte o viata!

  9. avatar Cartim says:

    Te cred ca a fost ceva deosebit , fain si din tot ce ai relatat se pare ca te-ai simtit foarte bine.
    Multumesc ca ne-ai impartasit cate ceva din atmosfera concertului …..

  10. avatar Tina says:

    Asa, fa-mi in ciuda. Eu m-am molipsit de Deep Purple de la sotul meu si tare imi place. Cred ca o sa-i fac cadou odata niste bilete la concertul lor, cand or concerta ceva mai aproape de noi.
    Pup draga mea si multumesc pentru prezentare. E ca si cum as fi fost acolo.
    HW!

  11. avatar Liviu Bimbea says:

    Să ai o noapte liniştită.

  12. avatar Javra says:

    Ai avut o experienţă minunată!

  13. avatar Vienela says:

    Eu m-am molipsit de rock de la baiatul meu, dar nu imi e rusine sa recunosc ca abia la tine i-am descoperit cu adevarat pe cei de la Deep Purple, ca abia acum le savurez muzica. Nu stiam ca ai pus pe blog melodiile lor si i-am cauta pe youtube, sa ii ascult in timp ce iti citeam articolul despre minunata atmosfera de la concert si despre bucuria care v-a cuprins ascultandu-i. Tare mult mi-as dori sa am si eu ocazia de a-i asculta live!

  14. avatar Traian Uries says:

    Mirela, un concert cu acesti baieti poate deveni o experienta unica in viata unui om. Felicitari pentru modul cum ai descris momentul, am citit cu gura cascata… 🙂 O duminica frumoasa mai departe.

  15. avatar Mélanie says:

    Lucky you… 🙂 frumoaselor! legende vii, mituri nemuritoare… I-am aplaudat aici acum câtiva ani, caci nu lipsim de la nici-un concert rock… You rule and rock, young ladies! 🙂 bisous, Mélanie
    Lucky you… 🙂 frumoaselor! legende vii, mituri nemuritoare… I-am aplaudat aici acum câtiva ani, caci nu lipsim de la nici-un concert rock… You rule and rock, young ladies! 🙂 bisous, Mélanie

    • Hai, melania, că-ți răspund eu! Nu nu, nu lipsești de la nimic, de nicăieri, ești peste tot, la fel de bătrână și neatrăgătoare…Ești în Japonia simultan cu o ieșire în propria grădină, mică și banală, de unde insiști să ne arăți poze plictisitoare, ești într-o vizită făcută la Bran, la prietena ta de-un leat cu tine (acum numai a ta, ai avut grijă să o desparți de fosta colaboratoare) simultan cu o vizită într-un sinistru peisaj islandez, care ție ți se pare teribil, dar și în Jersey ori în Miami, simultan cu trei bucățele subțiri de brânză scumpă, înfulecate în Toulouse. După care ești undeva la țară, evident, în același spațiu temporal, fiind simultan peste tot, pentru fraierii care te cred! Între timp susții că ești și la concertele de rock sau aranjându-ți, pe un kitsch de dantelă veche, o sticlă nedesfăcută de șampanie modestă, pozând-o lângă niște flute vechi și lăudându-te, așa cum faci și cu mâncarea ieftină pe care o consumi pe la câte un bistro, pffuai, pe facebook, unde A.G. vine și se extaziază. Voi, astea de pe la țară. Trebuia atunci să-ți fi răspuns cineva așa, prefăcuto! Ești o femeie bătrână care se îmbracă penibil, făcând pe tinerica, strică prietenii și colaborări, neavând (din prostie) înțelepciunea vârstnicilor respectabili. Melania, umbli bezmetică pe bloguri și pe facebook, culmea, între două-trei-patruzeci și patru de zboruri cu un avion, cred, inventat de tine! Și la ce ți-a folosit?! Ai stricat o prietenie și o colaborare, în timp ce încerci să convingi c-ai venit aici cu intenții bune. Sper să nu te creadă nimeni niciodată. Daca ai plecat din tara aceasta, de ce vii pe bloguri românești?! Ce (mai) cauți aici? Da, și eu am plecat la Paris, dar nu umblu teleleică pe bloguri românești, aici fiind singura excepție, unde vin ca să-ți dau peste nas pentru ce ai făcut pe facebook. Rușine să-ți fie!
      P.S. Ha ha ha! QED! Ai venit de la țară ca să mănânci la București, scoțându-ți amica din satul ei, și ai afișat pe facebook o grămadă de pulpoace de pui grase și neapetisante, lângă banalele garnituri, neuitând nici sticla de vin luată din vreo piață bucureșteană. Mi-e silă de oamenii care arată tot ce îngurgitează, mai ales când mâncarea e prezentată prost și gătită inestetic. Nu ești decât o imigrantă care se crede franțuzoiacă, dar nu va fi niciodată.
      Știu de ce m-ai blocat, ți-e frică de mine, de doamna doctor Rusu Alexandrina Italina, de artista, designerul Mirela Pete și de studenții ei. Are și de ce. Și totuși, eu îți văd postările, toanto!

  16. avatar Mirela says:

    Vă mulțumesc tuturor!

  17. avatar coco says:

    nici nu am cuvinte… !!!!

  18. […] Dacă A fost Deep Purple și am fost acolo, să reascultăm alte câteva piese cu legendarul grup, adorat și azi de publicul acestui gen muzical, pentru că Deep Purple a făcut show la Cluj: „Sunteţi fantastici! Magnifici! Vă iubim!“ […]

Leave a Reply