Ce-ar fi poveștile fără ilustrații?! Îmi amintesc și acum volumul imens cu poveștile Fraților Grimm, cel cu coperți cartonate, groase și lucioase, cu planșe colorate alternând cu desene alb negru, la fiecare poveste. Era atât de greu, masiv, gros,  încât, pentru a-l lua din raft, ne ajutam eu și fratele meu, reciproc, cocoțați pe un scăunel. Apoi a urmat volumul Povești de aur, o colecție de povești ilustrate de Livia Rusz, care aveau un farmec dublat de un umor irezistibil și erau tare originale, minunate. Și colecția Traista cu povești, cărticelele acelea mici, care cuprindeau o singură poveste și erau atrăgător ilustrate. Ne furișam în bibliteca părinților pentru a căuta cele 1001 nopți, colecție apărută la Biblioteca pentru toți, dar eram dezamăgiți că nu găseam desene decât pe copertă. Mai târziu am citit-o de mai multe ori, dar chiar și așa mi-ar fi plăcut să aibă ilustrații. Nu știu dacă mi-am dorit cu adevărat să devin ilustratoare în adolescență sau studentă fiind, dar știu sigur că am scris două cărți de povești, numite ”Delfin și Spuma Mării” și ”Fiica Lunii și Soarele”, cu text pe o pagină și ilustrații în creioane colorate și tempera pe pagina alăturată, pe la vârsta de 11-12 ani. Nu le-am fotografiat și din păcate s-au pierdut. Erau grozave, nu doresc să sune a laudă de sine, dar erau frumoase, proaspete, ingenioase. După terminarea facultății de Arte plastice am profesat în modă, învățământ, pictură pe ceramică, imprimeuri și design de identitate, profesie pe care o practic și momentan, dar abia acum trei ani am hotârât să fiu și ilustratoare de carte pentru copii. Și scriitoare, nu doar ilustratoare. Cred că dacă artiștii nu și-ar revizui stilul și nu și-ar schimba uneori modalitatea de expresie artistică,  puterea de creație Ie-ar scădea. Nu pot dezvălui nimic din ceea ce ilustrez momentan, secretul asupra noilor apariții editoriale face parte din contract și nu mi se permite nici să amintesc  despre ce lucrez, păstrând confidențialitatea până la lansarea oficială în librării.  Până atunci, vă arăt una din ilustrațiile recente făcute doar așa, pentru o carte nescrisă încă. Sper că e ceea ce își doresc copiii noștri, bunicii, chiar și părinții. E un detaliu, nu vă arăt încă tot desenul.

proba animalute 1

 

 

 

53 Responses so far.

  1. avatar elly weiss says:

    Mirela, aici eu gasesc doar frumusete pura. Nu numai in aceasta postare ci pe intreg blogul. Splendid desenul si eu cand o spun e din toata inima. Cele patru personaje din ilustratie sunt foarte bine conturate ca personaje, culoare, personalitate. Ar putea deveni adevarate pesonaje ale unei frumoase povesti pentru copii. Povesti de care copiii au mereu nevoie. Caci ce-ar fi copilaria fara povesti?
    Am citit despre cele doua lucrari pe care le-ai pierdut. Cele din adolescenta. Pacat ca nu mai exista. Mi-ar fi facut placere sa le vad.
    Multa emotie la vederea ilustratiilor unei carti ma incerca si pe mine in copilarie. Iubeam cartile cu ilustratii frumoase. Si acum imi aduc minte de unele…cu mult drag.
    Ai facut o alegere minunata cand te-ai hotarat sa faci ilustratie de carte. Ai reusit sa faci o multime de copii fericiti.
    Succes pe mai departe!
    Si…o noapte buna iti urez!

    • avatar Mirela says:

      Elly, tu știi că blogul meu e destinat frumosului studiat, elaborat, ales, căutat și încadrat în sfera artistică. Preocuparea pentru bunul simț și bunul gust e obsedantă în ceea ce mă privește. Există și o estetică a urâtului și poate în lucrările de artă plastică nu toate sunt sublime, nici nu trebuie să fie, dar aici e ilustrație de carte pentru copii și frumoasă va rămâne!
      Așa cum mi-au spus-o criticii și prietenii mei, blogul acesta e susceptibil de a se remarca prin calitate, nu cantitate și nici nu aș mai putea posta ceva gol de conținut, de mesaj sau cel puțin de gest estetic.(da, știu am mai ”comis-o”, dar nu se va repeta).
      Oricine ar putea fi întrebat despre cărțile din adolescență… mama, fratele meu, verișoarele mele, mă înțelegi, acești oameni mă apreciau și atunci și își amintesc adesea acele încercări izbutite, care au ecou în realizările de azi.
      Sper să ai dreptate și să fi reușit să fac mulți oameni fericiți, că nu-s doar copii, ci și bunicii sau chiar părinții lor. Dar pentru copii mă bucur în mod deosebit, sunt ceea ce iubesc constant și fără rezerve.
      Mulțumesc pentru urare, am, nevoie de spor și succes! Te îmbrățișez cu drag! La fel, să ai spor în toate!
      Noapte bună și o zi superbă mâine! 🙂

  2. […] Recomandări: Carmen, Mirela Pete. […]

  3. avatar Zina says:

    Copiii au castigat mult cand te-ai hotarat sa ilustrezi si sa scrii povesti. Imi plac tare mult zanele tale, iar cei patru eroi ai desenului de azi sunt tare simpatici.
    Zi frumoasa, Mirela !

    • avatar Mirela says:

      Zina, eu știu că arta trebuie făcută pentru om. Dacă copiii au de câștigat, deja simt că nu muncesc în zadar. Cei patru eroi îți trimit mulțumiri, cu atât mai mult cu cât ei știu că iubești animăluțele. 😉
      O zi minunată îți urez cu tot dragul! 🙂

  4. avatar Daurel says:

    Este o mare provocare; regret ca n-am nepotii aproape pentru a-i provoca sa improvizeze…
    In anii copilariei mele, parcursa in perioada dejista, cartile colorate erau rare;
    nici abecedarul nu era colorat…
    PS.In ce ma priveste imi cultiv cat pot imaginatia gratuita; voiam sa scriu “non-profit”…; m-am saturat de rigorile ingineresti, financiare, imobiliare…

    • avatar Mirela says:

      Daurel, nepoții sunt aproape când avem internet, iar imaginile nu mai sunt o problemă. Am protejat desenul cu watermarck deoarece încă nu e publicat.
      Povești seci, fără imagini, nici nu-mi imaginez!
      Da, știu, îți doresc succes, eu mă feresc de orice rigori, darămite inginerești…o zi calmă să fie! 🙂

  5. avatar vienela says:

    Imi amintesc din copilarie Povestile cu zane ale contesei de Segur, cartea cartonata, lucioasa, cu ilustratii care ma ajutau sa vizualizez scenele din povesti.
    Regret ca nu am copii mici, asa cum regret ca ai pierdut cele doua carti. De ce nu incerci sa le refaci? Sunt convinsa ca iti amintesti totul despre ele.
    Desenul acesta mi-a adus un zambet luminos pe chip. Vorbesc foarte serios. Am senzatia ca broscuta ascunde un secret, ca iepurasul incearca sa o traga de limba, ca melcul este foarte atent la fiecare schimbare a fizionomiei broscutei, in timp ce fluturasul isi vede impasibil de treburile sale. Ar putea iesi o poveste minunata pentru copii.
    Felicitari, draga Mirela! Si succes cu noile proiecte!

    • avatar Mirela says:

      Le adoram! Poveștile cu zâne ale contesei de Segur…Șoricelul cenușiu e una din cele pe care le-am și ilustrat! Superbe cărți, ce mă bucur că mi le-ai amintit!
      E o idee să le refac, dar mi-e teamă că, nemaiavând spiritul acela proaspăt și copilăros, aș pierde ceva esențial. Dar merită încercat.
      Vienela, deja ai conturat povestea, mi-e că încep s-o scriu chiar eu, specificând: după o idee de Sas Vienela!
      Mulțumesc frumos draga mea, contează atât de mult să cunosc gândurile celor care văd aceste ilustrații. Copiilor le plac, dar adulții le cumpără, știi cum este! 😉
      Să fie, succes și ție în tot ceea ce faci! 🙂

    • avatar vienela says:

      As fi mai mult decat incantata sa se intample asta!
      Mirela, trebuie sa incerci sa refaci cartile! Ar fi pacat sa se piarda!

    • avatar Mirela says:

      Voi încerca, să am ceva timp la dispoziție. E posibil să fie totuși pe undeva, noi ne-am mutat de trei ori de atunci. Mulțumesc pentru încurajare! 🙂

  6. avatar Mélanie says:

    Bonjour Mireille! 🙂 Cartile copilariei mele ce m-au marcat au fost “Vrajitorul din Oz” si “Alice în Tara-Minunilor”, ambele ilustrate, bineînteles… 🙂 Spor si bafta ca autoare-ilustratoare, ca talent ai – fluviu, nu gârla! I’m serious. NU posed nici-un talent artistic, de unde admiratia, stima si respectu’ pentru cei ca tine…
    – – –
    à propos de imaginea ta, broscute & brotacei, daca ai timp si “chemare”: 🙂
    http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/03/27/la-grenouille-aux-souliers-perces-robert-desnos/
    ===
    Multumesc pentru haltele-ti amicale la “scrisaturilii” mele de diletanta generala asumata…
    Bonne journée et bonne chance dans toutes tes activités! Amicalement, Mélanie aka “Cappy-Mel” 🙂

    • avatar Mirela says:

      Bonjour Mélanie!
      Cărțile amintite de tine îmi plac și astăzi, sunt izvoare nesecate de idei pentru ilustratori.
      Aceeași adirație pentru scriitura ta de-o rară finețe, mi-a plăcut tot ce-am citit azi. 🙂
      Înainte de a da iama în broscuțe, mulțumesc pentru link, este o mină de aur pentru mine.
      Bonne journée et… have a nice day, Mélanie aka “Cappy-Mel”! 😉

  7. avatar Monica says:

    Ador stilul acesta al tau, oarecum aminteste de zanele din pomi, nu-i asa, eu asa il vad, fara contur si foarte expresive mutritele.
    Am trecut doar sa-ti spun ca-mi place mult, e dulce, moale si pufos iepurasul acela.
    Spor, succes, tine-te de talentul asta si stai in atelier, acolo stau artistii, iar aici vino doar sa ne uimesti cu realizarile astea deosebite. Succes si Enyei, abia asatept sa vad pozele. Să aveti categoric o zi reusita! 🙂

    • avatar Mirela says:

      O să avem dacă ne dorești tu! Mulțam și ție la fel, că am speranța să și treci pe la atelier! 😉

  8. avatar Alex says:

    Buna ziua,
    Stiati ca incepand cu anul 1967, in fiecare an, pe 2 aprilie in intreaga lume se sarbatoreste Ziua internationala a cartii pentru copii si tineret? Felicitari, va las aici un adresa unde gasiti infirmatii. Frumos desen, o adevarat pictura.
    http://www.ceasulcuc.ro/eveniment.php?uid=1266751921510

    • avatar Mirela says:

      Bună ziua, Alex, nu, nu știam, dar acum, că mi-ați spus, voi cinsti această zi mereu, publicând an de an câte o nouă carte! Și, coincidență sau nu, această postare vine să celebreze practic, sărbătoarea anuală a cărții pentru copii. Mulțumesc frumos! 🙂
      PS: erați la spam, ați pus două linkuri, noroc că am verificat înainte de a goli căsuța spam. Numai bine, mulțumesc!

  9. avatar Minnie says:

    A, B, C-ul unui copil începe prin ilustratii. Daca imaginile nu sunt frumoase nici el nu va iubi cititul! Mi-au placut si celelalte desene ale tale, ai un talent deosebit!
    Te îmbratisez Mirela draga, Happy WW!

    • avatar Mirela says:

      Ai mare dreptate, nimic nu-i atrage mai mult decât imaginea, forma și culoarea. Și la fel de mare dreptate ai cu ceea ce nu-i atrage…Am avut o Scufiță Roșie cu un lup fioros, stilizat și negricios. Eu nu m-am apropiat de carte, apoi am dat-o…Și doar la a doua Scufiță Roșie am îndrăgit povestea, unde desenele erau minunat colorate!
      Mii de îmbrățișări pornesc către tine! 🙂

  10. avatar Silving says:

    Cum adica : va putea fi scrisa de cineva? Pai nu de tine,daca esti si scriitoare ? 😉
    Le pictezi cu acuarele sau le faci in vreun program,sau le editezi in vreun program?
    Mi-a trecut prin cap o data,mai de mult, ca ai putea ilustra poezii de ale mele pentru copii,de exemplu,dar dupa ce am avut refuzuri de la editurile la care am incercat,m-am lasat pagubasa,poate vreodata sa-mi revina cheful sa mai incerc,deocamdata stau bine pe blog.
    Imi place ca pui culori multe,si-s asa,dolofane ,ai vrea sa pui mana pe ele 🙂

    • avatar Mirela says:

      Le pictez manual, dar le mai aprofundez și în alte programe de editare grafică.
      Acum e rândul meu să te întreb de ce nu le ilustrezi tu?! Dacă vrei discutăm despre asta, serios. Ți le ilustrez, dar acum am în lucru o carte mai complicată, o comnadă specială, dar imediat ce e gata, punem de încă una! 😉
      Și bine zici, o s-o scriu chiar eu! Nu prea am timp. E cu animăluțe, dar mă descurc eu. Povestea e mai greu de găsit, că stilul îl am cu mine. Merge mai anevoie genul ăsta fără contur, sunt multe retușuri. Mulțumesc pentru stimul, am nevoie, așa-s eu! 🙂

  11. avatar Irealia says:

    Este ceea ce mi-aș dori și eu! Frumusețe, bucurie, prietenie, povești, viață! Miracolina mea încă-și ”citește” poveștile după ilustrații. E incredibilă cum vede fiecare detaliu, cum îmi arată buburuza de pe firul de iarbă.
    Am de gând să caut cărticica pe care ai scos-o deja la Cărturești și aștept să apară și zânele prin librării. Apoi, abia aștept să ne vedem la Cluj pentru autograf! Uite-așa să-mi încep diminețile toate, color!

    • avatar Mirela says:

      O văd în ea pe Enya mea când era mai mică, cum ”descoperea” în ficare floare câte o casă a zânelor și în fiece copac mai multe căsuțe de veveriță și alte animăluțe” 😛
      Am primit demult ISBN-ul pentru Zânele din livezi, dar uite că tipografia nu are cartonul cerut de mine și mai așteptăm. Nu-ți face griji, vei avea cărțile, pe amândouă! Numai zile colorate frumos să aveți! 🙂

  12. Ce poate mai tulburător decât să întâlnești un Suflet Sublim care în acel prea plin al ființei, oferă și tot oferă, parcă din străfunduri? Dacă ar fi să exprim senzația trăită de fiecare dată când poposesc aici, mi-ar trebui pagini întregi. Eu mi-aș dori să am câțiva anișori și să am o carte de a dumneavoastră, aș ,,devora-o”, i-aș mânca ilustrațiile de o măiestrie ucigătoare, iar din Cuvinte mi-aș face ceai când sunt răcită. Ce copilărie de vis ar fi. Însă promit să fiu Copilul ce să îi atingă coperțile. Și dacă tot spuneți mai sus că aveți nevoie de un stimul, să știți că aștept cu sufletul la gură. Pot fi foarte ușor Copil și mă maimuțăresc mai abitir decât unul. Într-o zi vorbeam cu Iulian și i-am spus că eu vreau să mă joc; cred că l-am speriat nițel. Cât despre acele povești pierdute, încercați să reveniți la exuviul vârstei respective și veți vedea că le veți putea readuce. Eu cred în dumneavoastră, așa cum cred în viață și fericire, Iubire. Știu că veți reuși în tot ceea ce vă propuneți. Vă îmbrățișez cu sufletul întreg și vă doresc mult, mult, mult succes. Am citit și comentariul de la textul meu; mi-ați dat sincer de gândit. Ca să fiu sinceră cu mine, îmi surâde ideea de a publica undeva, dar cum am spus nu văd vreo editură, publicație dispusă să îmi publice ceva din ce scriu. Oricum vedem ce va fi…revenind vreau să vă spun că , fără ilustrații poveștile ar fi incomplete; însă poveștile dumnevoastră vor fi desăvârșite pentru că se simte acolo sufletul întreg, trăiri și simțiri ajunse pe culmi. Numai bine și aștept…aștept cartea :D. Vă îmbrățișez cu drag!

    • avatar Mirela says:

      Deja cunosc sufletul tău într-o bună măsură și știu că așa este și că nimic nu-i exagerat, nimic nu-i forțat și mai știu că suntem reciproc norocoase că ne-am întâlnit, undeva, sufletele noastre mari, nu contest. Și de aceea unii nici nu le mai pot vedea, depășindu-le privirea poate prea strâmtă și de aceea nici nu mă mai necăjesc că ei nu pot vedea un suflet mare și demn.
      Mi-ar fi plăcut mai mult decât îți pot spune să-ți dăruiesc atunci, pe când erai un copil, o carte de-a mea…dar chiar și acum pot face asta, Copilul din tine va simți darul la unison cu cel care nu a avut, dar primește acum.
      Desigur că vei publica, nici nu se poate altfel, doar că stilului desăvârșit poate ar trebui să-i găsești o poveste un strop mai facil de asimilat. Iar dacă în poveștile mele se simte sufletul întreg, în romanele tale se va simți atât sufletul, cât și aripa, deoarece acolo nefiind ilustrații…va fi zbor, presimt.
      Mult succes Simona și primește aceleași dragi îmbrățișări din partea mea! 🙂

  13. […] Ce-ar fi poveștile f… on Navigând pe internet… […]

  14. avatar Cristi says:

    Categoric, nu pot exista carti de povesti fara ilustratii. Copiii se uita in primul rand la ilustratii si apoi devin interesati de text.

  15. avatar -X- says:

    Mie din toata ilustratia mi-au atras atentia ochii melcului … ma uitam la ochi si nu-mi dadeam seama ca e vorba de un melc 😉
    Apoi mi-am revenit din reverie.

    • avatar Mirela says:

      Păi dacă erai în plină reverie, m-am liniștit. Stilizarea merge până la a-i face altfel de ochi, să fie și el un simpatic! 🙂

  16. avatar ELENA says:

    Bună Mirela!
    Îmi place ceea ce faci,cum scrii și pictezi,culorile sunt vii și calde numai
    de drag să deschizi o carte să o citești!
    Felicitări pentru talentul tău!
    O după-amiază cât mai frumoasă îți doresc!
    Cu mare drag!

    • avatar Mirela says:

      Bună Elena, bucuria e de partea mea să văd că îți plac ilustrațiile, textele, cărțile mele.
      Dacă deschizi de drag o carte e o bucurie și mai mare!
      Mulțumesc frumos ELENA, o după amiază calmă și senină îți doresc! 🙂

  17. Exista povesti fara ilustratii???
    Inca am pe retina desenele cu Mikey-mouse in cosmos sau schitele fabuloase din “Tristan si Isolda”….
    Despre desenul prezentat spun doar atat: sigur e desen sau e o zi de vara pusa la pastrat?

    • avatar Mirela says:

      Mai sunt, dar predomină cele ilustrate.
      O zi de vară pusă la păstrat…minunat! Doamne ce bine sună, o văd aievea sau o aud, de fapt îi simt și mireasma de pădure, de poieniță încălzită de soare.
      O zi care să țină de cald sufletului, mai ales.
      Mulțumesc frumos, Vasile! 🙂

  18. avatar Xaba says:

    Povestile n-ar mai fi fara ilustratii, mai ales azi, cand accentul pe imagine e pus mai in forta decat oricand, iar o carte exista mai intai prin imaginea ei, vorbesc de cele destinate copiilor, dar e valabil si pentru alte carti care presupun un numar de 30% sau mai mult ca imagine. Vizualul acapareaza si de aceea trebuie sa fie perfect adaptat continutului si sa aiba acea atractie unica. Ceea ce desenele tale au din plin si acesta de aici chiar foarte mult. dar trebuie gasit rapid textul. Te felicit, draga mea!

    • avatar Mirela says:

      Ai dreptate, trebuie sa fie in relatie directă cu textul. Există deja un text in mintea mea, așa ca va fi o relație directă în curând. Mulțumesc frumos, dragul meu! 🙂

  19. La cum arata, mi-a luat ceva timp pana sa prind curaj si forta sa dau de scroll, pentru a putea comenta. 🙂
    Sper ca asta nu inseamna ca-s copil…nu ca n-as fi. 😛
    Foarte frumos! Imi aduce aminte de anii care n-aveau doua cifre – cat imi mai pot aminti din ei… Cu siguranta copiilor le va place. Dupa cum arata domnul broscoi, pare un fel de ‘sef de echipa’…tare strengar mai e. 😉

    • avatar Mirela says:

      Cătălin, dar cât farmec are copilăria de-acum, eu simt o imensă nostalgie de câte ori desenez, gândindu-mă la anii aceia magici, când deschideam o carte și eram deja între personaje, imaginându-mi-le și povestind cu ele. Sau alegând rolul celui mai frumos, câte o prințesă sau prinț!
      E superb să rămâi un pic sau uneori, copil. 😉
      Mi-ai dat o idee, pe Domnul Broscoi îl voi face șef peste ceva…mai văd eu peste ce anume. Mulțumesc, păstrez cu sfințenie fiecare sugestie! 🙂

  20. avatar pandhora says:

    zambete si culori calde si vii…cum sa nu fie o bucurie pentru orice copil o carte astfel ilustrata? 🙂
    spor in ceea ce faci si bafta cu expozitia pe care o pregatesti!
    nu ma indoiesc ca va fi un succes!
    o seara perfecta iti doresc draga Mirela! 🙂

    • avatar Mirela says:

      Deja mă bucur de bucuria adulților, prietenii de aici, care mă ajută să demarez, cartea fiind rezervată exclusiv timpului meu liber!
      Sper să se bucure cât mai mulți copii de cărțile mele, iar zâmbetele de care atât de frumos vorbești, să-i însoțească până la bătrânețe! 😛
      Mulțumesc dragă Pandhoraa, o zi minunată îți doresc! 🙂

  21. Pfoaaa!! Saru’mana! Sa nu uiti sa-i spui ‘Domnului Broscoi’, sa-mi cante o serenada pe un Nufar… I-am pus o vorba buna pentru un job bun. 😉

    • avatar Mirela says:

      Domnul Broscoi spune: Mirela, am nevoie de eleșteul cu nuferi, să sar pe unul și să-i cânt lui Cătălin o serenadă! Da, urmează scena eleșteului cu nuferi, undeva, într-o poieniță din pădurea începutului de vară. Timp să fie! 🙂

  22. avatar Mala says:

    Mirela draga, e clar! Nu vad o poveste fara imagine cum si viceversa nu e posibila! Cel putin nu pentru mine! Imaginatia ma trimite vrind nevrind, ori spre una ori spre cealalta! Si cred ca sunt in asentimentul tuturor copiilor care vor multa culoare in povestile lor!
    Si daca tot esti mina care a creat imaginea, atunci fa dara un pustiu de bine (vorba bihorenilor) si asaza si naratiunea pe imagine! 😀
    O noapte plina de culori primavaratice, asemeni desenului tau de vis!

    • avatar Mirela says:

      Dragă Mala, povestea este deja începută, iar cu fiecare nouă scenă imaginată, ea va progresa. Nu știu când va fi gata, dar cu siguranță va fi o frumoasă colaborare cu voi, cei care admirați desenele și poveștile mele. Mulțumesc, să ai o zi frumoasă de aprilie! 🙂

  23. avatar karmapolice says:

    imaginea asta imi aduce aminte de vintul prin salcii si copilarie

  24. […] Castelul, Ce-ar fi poveştile fără ilustraţii, Frumoasa din pădurea […]

  25. avatar -X- says:

    Xaba :
    Povestile n-ar mai fi fara ilustratii, mai ales azi, cand accentul pe imagine e pus mai in forta decat oricand, iar o carte exista mai intai prin imaginea ei, vorbesc de cele destinate copiilor, dar e valabil si pentru alte carti care presupun un numar de 30% sau mai mult ca imagine.

    In completarea ideii vreau sa spun ca … vechile carti in limba persana erau intotdeauna insotite de miniaturi viu colorate. Si nu doar cartile de legende si povesti. Volumele de versuri, cartile de filozofie, cele de algebra si trigonometrie .. ba chiar si atlasele medicale sau cele geografice aveau pagini cu chenare foarte elaborate geometric, uneori chiar cu ilustratii stilizate din regnul vegetal si animal ( trandafiri, chiparosi, vita de vie, pauni, porumbei, caprioare, cai, lei, dragoni, etc).

  26. avatar geanina says:

    tare vesela imagine! culorile sunt calde, o placere pentru ochii mei! 🙂
    pop!

  27. avatar Alex says:

    Poveştile fără ilustraţii sunt ca mâncarea fără sare!
    Ce frumos ai evocat cărţile copilăriei. Erau unele atât de frumos ilustrate, că nu le mai lăsai din mână, odată ce te apucai de răsfoit.
    Frumoasă alegere ai făcut, Mirela! Numai gândul că vei bucura inimioarele atâtor copii…. este cea mai mare mulţumire. Tare frumos mai desenezi. Am văzut şi la doamna Aurora pe blog.
    Îţi doresc numai bine şi…mult succes în continuare! 🙂

  28. […] membri ai clubului. Asadar, am citit cu atentie aproape toate articolele pe tema propusa de Mirela:   pâna la aceasta ora n-am gãsit in postari, dar nu garantez pentru comentarii, bancul cu […]

  29. […] Mirela Pete.Ce-ar fi poveștile fără ilustrații?! Ulise al II-lea cel Ocoş.Scurtă ieşire […]

  30. avatar elia says:

    Da, ce ar fi povestile fara ilustratii?
    Cu mare drag rasfoiesc cartile copilariei de odinioara… si din prezent.
    Ma bucur ori de cate ori autorii si ilustratorii se intorc acasa, in lumea inocentei, a trairilor vii, a culorilor calde.
    E adevarat, sunt carti bogat ilustrate care te resping si carti, poate mai modeste, care, insa, te atrag si te cuceresc pentru totdeauna.
    Va doresc sa aveti parte mereu de bucuria inspiratiei si de cea a lucrului bine facut!

Leave a Reply to Irealia