Later Edit: Povestea de azi e scrisă pe o temă propusă de Vienela. Este ediția cu numărul 71 a Poveștii noastre parfumate. Câte teme, câte povești, câtă frumusețe! Vă mulțumesc tuturor și vă aștept cu drag, duminica viitoare în 9 decembrie, la povestea cu o temă aleasă de Karmapolice, numită Parfumul îngerilor. După care, Ochii Verzi a ales pentru 16 decembrie tema numită Parfumul magic al dimineții de Crăciun! O temă în avans, dar foarte binevenită acum, în preajma sărbătorilor.
Un adevărat ritual se petrecea, odată cu forfota dezlănțuită de venirea nepoților….Bunica, cu părul strâns într-o basma bleumarin cu puncte mici , albe, își punea un sort mai mare ca de obicei, dar la fel de alb, aducea făina cernută bine, maiaua de drojdie, laptele, ouăle, zahărul, vanilia, uleiul…Separat, ne dădea nouă de lucru, spre bucuria și marea mândrie că suntem utili și că vom avea ”puiuț de cozonac” fiecare. Fredonam colinde, convinși fiind că așa vor crește mai bine cozonacii și chiar creșteau. Și bunica fredona cu noi. Într-un castron, amestecam nucile măcinate cu zahăr și lapte. În altul, curățam stafidele, iar în al treilea, opărea bunica macul, că noi nu ne pricepeam. Pe un lemn, tăiam bucăți mici de rahat turcesc și le tăvăleam prin făină. Erau buni de dus la un concurs de frumusețe, cozonacii bunicii. Rumeni, pufoși și cu multă umplutură aromată. Puiuții de cozonac erau cam ca niște chifle, de obicei cu rahat și bucățele de nucă rămase. Erau cei mai buni, deoarece erau primii savurați înaintea Crăciunului.
Reflexii vegetale
Fotografiile participă la jocul „Reflexii în oglindă”, găzduit de SorinN.
De azi vară, din grădina botanică! 😉
Salată și salate
Dacă e sâmbătă, e Happy Weekend! Pentru un weekend plin de zâmbete și voie bună, participați și voi! La Elly Weiss găsiți detalii și vă puteți înscrie. Happy Weekend! 🙂
Salata…Fie că e verde, de crudități, de roșii, castraveți sau de fructe, fie că e supă de salată, sau prospătă și servită lângă o friptură, fie că e desert sau aperitiv cu maioneză, salata e nelipsită din meniul zilnic sau cel puțin din limbajul zilnic. La masă se servește salată, la un dineu, evident, avem pe masă salată, vinerea, în zi de post, gătim adesea supă de salată verde. Regimurile de detoxifiere abundă în salate de tot felul și aproap e că nu este loc unde cuvântul ”salată” să nu fie pronunțat frecvent. Să vedem care e etimologoia acestui cuvânt, pentru început.
Atelier IX. Zânele mele
Vă prezint încă o filă din cartea mea, ”Ce-au vrăjit zânele-n livezi”, o filă potpuriu, în care mai multe zâne ale pomilor se întâlnesc pe pajiștea însorită, pentru a -și arăta măiestria.
Am început să lucrez la o nouă cărțulie, dar, fiind o comandă, nu vă pot spune și arăta nimic până la publicarea ei. Cea de față (chiar dacă e cumpărată și plătită), încă nu e lansată oficial. Nu-mi place să fiu secretoasă, dar acestea sunt condițiile și mă conformez.
Cartea e proprietatea DeXign și orice încălcare a dreptului de autor e un delict, etc.
Dacă doriți să revedeți și celelalte sesiuni de Atelier, pun linkurile. Atelier VIIICrochiuri, Enya Pete invitată la Atelier VII, Atelier VI. Mitul androginului/Points of View, Atelier V, Atelier III, Atelier IV,Atelier II, Atelier I.
Reflexii estivale din Salzburg
Fotografiile participă la jocul „Reflexii în oglindă”, găzduit de SorinN.
O vară frumoasă în care, venind din Veneția reflexiilor mirifice, ne-am oprit la Salzburg, pentru a nu pierde nimic din încântarea care ne cuprinsese. Și bine am făcut, cele două orașe se completează fericit, fiind reale bijuterii de artă și …reflexii!
Picky și Odin așteptând iarna
Fotografiile sunt făcute de Enya Pete și Mirela Pete.
Pink Mondays. Roz în grădina botanică
KARMAPOLICE a inițiat Pink Mondays, la care participă și postarea de față.
Parfumul primilor fulgi de nea
Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.
Zori de zi și mulled wine
Dacă e sâmbătă, e Happy Weekend! Pentru un weekend plin de zâmbete și voie bună, participați și voi! La Elly Weiss găsiți detalii și vă puteți înscrie. Happy Weekend! 🙂