Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor

De ce Țuculescu  sau ochii magici ai culorilor?… Poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului tuculescu privirile culorilorpicturii în sine.

Și poate pentru că Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…Și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…Sau poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, dar nici să se întoarcă, regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…Ori poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg, nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor, Pivirile culorilor, pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965) să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și ochilor orbi până atunci când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa.

-it-autoportret-cu-frunza
Ion Țuculescu – Autoportret cu frunză


-ion-tuculescu,-paunii-300
Ion Țuculescu – Păunii privilor
Cutia cu fard

Sau poate pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi misterioase, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic, teluric și totemic…Și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresionismul prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerului…Sau poate pentru că, prin cromatica sa  extrem de generoasă, convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători…Și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci transmite privitorului o anume încordare şi o  categorică pasiune a elaborării, transformând structurile materiei, din realitatea palpabilă în veritabile emisiuni de energie, într-o fază decorativ-abstractă ca un ciclu în care acordul cromatic, definit de raportul albastru-oranj, face să anticipeze evoluția artistică a pictorului din ultima perioadă a creației sale. Reprezentativă pentru această fază este lucrarea „Marina cu fluturi oranj”.

Marina cu flori oranj
Marina cu flori oranj
-it-Masti-lae-divinitatii300
Măști ale divinități

Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de contraste sau aromonii, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav sau înalt… Și nu numai de aceea, ci și pentru că ancestralul, structurile arhetipale, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea elementelor într-un tot unitar în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…

-it-autoportrte-pe-fond-galben-300
Ion Țuculescu – Autoportret pe fond galben
-it-relatii-in-oranj250
Relații în oranj

…Și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul interior și dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația. Culorile te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri , de aureole și scoarțe, și te privesc galben, roșu, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj. Intrat în Faza „neagră”, care face parte din perioada simbolic-abstractă de creație a pictorului,  motivul ochilor apare cu prioritate și devine definitoriu.

-it-figura-violecee300
Ion Țuculescu – Figură violacee

Și sigur pentru că, în  Faza „neagră”, face parte din perioada simbolic-abstractă de creație personală o fază în care motivul ochilor apare cu prioritate și devine definitoriu. Astfel, ochiul care este considerat partea cea mai expresivă a feței umane, devine la el un laitmotiv simbolic-fantastic și pictural, într-o viziune total personală. Cele mai importante lucrări de acest gen sunt: „Ochii demiurgului”, „Ochi călători”. Negrul nu mai este folosit ca fundal ci are o funcție substanțială ce potențează, prin contrast, culorile calde.
Și sigur pentru că în pânzele unui spațiu între figuativ și abstract, pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…Bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici,  muncind până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la „Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.

--it-fluturi-2
Ion țuculescu, Fluturi în peisaj


it-interior-taranesc-cu-scoarte-300
Interior țărănesc cu scoarțe


iit-ion_tuculescu-ochii-calatori-300
Ochi călători


11111-Ion-Tuculescu-Marina-la-Mangalia300
Marină la Mangalia cu fluturi


-it-fluturi-300
Ion Țuculescu – Fluturi
11111-it-camp-cu-margarete300
Câmp cu margarete
11111-it-compozitie-cu-papusi-300
Compoziție cu păpuși
-it-starile-campului-450
Stările câmpului
-it-totem-albastru450
Totem albastru

Și sigur pentru că în pânzele unui spațiu între figuativ și abstract, pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…Bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici,  muncind până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la „Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.

ion tuculescu privirile umbrei
Ion Tuculescu Privirile umbrei
ion-c5a3uculescu-vieti-multiple
Ion-Țuculescu-vieti-multiple

 

Date biografice: 

Numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.
Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența „pictorului diletant Ion Țuculescu” – alături de a fratelui său Șerban – este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude.
Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București
Până în anul 1960 participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945, deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român.

Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată.
Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.
În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.
Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.
Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un „expresionist întârziat de extracție impresionistă”, oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.

Articole create 906

46 de comentarii la „Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor

    1. Am înțeles mesajul! Thank you! 🙂
      Bine că de data asta mai și vorbim, ajunge o zi în care se tace la comandă! :)))))))))) 😉

  1. Minunat, Mirela!

    ”a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic, teluric și totemic”
    Dincolo de închipuire! Îmi place atât de mult!
    Felicitări pentru o asemenea abordare!
    Felicitări și lui Gabi!
    O zi faină printre atâtea mii de nuanțe!

  2. Asa, asa, sa citeasca si aici elevii tai!
    Exceptional pictor, foarte bine scris articol.
    Mirela, vorba ta si a frantuzului: chapeaux bas!

  3. Am inteles ca a fost autodidact in pictura. Sunt uimita cum un om maruntel, slabut, asa cum apare Ion Tuculescu, a putut avea atata genialitate atat in stiinte, cat si in arta. Se pare ca asta l-a ars totusi pe dinauntru, de a murit la o varsta atat de tanara. La 52 de ani, cred ca ar mai fi avut multe de spus, daca viata i-ar fi dat un ragaz. As cumpara oricand ”Interior oltenesc cu scoarte”!

    1. Gabi, așa afost: autodidact, iar distanța dintre primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu ”înverșunare disperată”. Opera lui a rămas aproape fără ecou (citez): ”adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.”
      Așa a ales el să trăiască și să să creeze: izolat, ferindu-se de tam tam, prestigiu, laude și glorie.
      Un om firav ca fizic, dar cu un spirit puternic și o creativitate ieșită din comun. Îl consider genial. Și dacă noi nu l-am apeciat cum a meritat, tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în străinătate. E o recunoaștere frumoasă, meritată și, așa cum se întâmplă adesea, postum, dar există. Mulțumesc pentru vizită, Gabriela!

    1. Cati, amândouă tragem puțin chiulul, dar am de gând să amplific acest ”chiul”, atât de bine e…PRIMĂVARA! Da, culorile sunt vii și expresive, ca primăvara însăși. O seară viu colorată să ai!

  4. Mamaaaa, ce mi s-ar potrivi in sufragiu! Foarte faine, chiar daca unele sunt nitel cam abstracte… stii, eu-s blonda sefa! 😀
    O seara faina de tot!

    1. Georgi, s-ar potrivi ele, poate mai puțin prețul, că au început să fie evaluate la justa lor valoare! 😉

  5. Ce expozitie de pictura si ce ghid bine informat! sa tot fii invitat la un asemenea vernisaj! Multumesc, m-a relaxat extraordinar!

    Draga Mirela, în legatura cu tema „Poveste parfumata” – „cutia amintirilor” va fi tot o poveste cu referiri olfactive, ca de obicei, sau… nu mai are legatura cu seria parfumurilor? te rog sa ne explici mai bine „regulamentul” Multumesc, pupici si o seara placuta!

    1. Ți-a plăcut Țuculescu?
      Carmen, povești vor mai fi. Tema Povestii parfumate între bloggeri de săptămâna asta se numește Cutiuța cu minuni, e aleasă de Gina-Incertitudini, trebuie postată sâmbătă-duminică, etc. Doar să aduceți linkul aici. E o temă interesantă, fiecare am avut, avem sau ne imaginăm o…Cutiuță cu minuni. De data asta, minuni olfactive.

  6. Mi-a placut intreg articolul tau, Mirela, dar ceea ce a fost asa… ca o deschidere de fereastra spre lumina, a fost prima fraza.
    Te defineste , iti arata personalitatea care s-a format asa dupa cum a simtit culoarea, nu s-a pliat dupa alte pareri, doar a invatat, a ascultat, dar si-a format propriul drum in arta.
    Putini sunt aceia care-si spun si sustin punctul de vedere, in orice domeniu.

    1. Mulțumesc Gabriela Elena, mă onorează aprecierea ta. Am argumente pentru fiecare afirmație, cu atât mai mult cu cât îmi este proprie. Și știi, eu dacă afirm ceva, pot să dovedesc. Nu cred în alt fel de afirmații! 😉 Am o sumă de picturi în care se poate vedea acest lucru. De aceea ai observat că îmi ”arata personalitatea care s-a format asa dupa cum a simtit culoarea”.

  7. Iubesc pictura din tot sufletul. Ador să privesc, nu am îndrăznit niciodată să comentez şi acum îmi pare bine ! Când există oameni ca tine, stăpânii cuvintelor, nu are rost. Citesc, admir şi tac chitic 😀

    1. Prezența ta onorează orice spațiu în care arta, literatura, cultura însemnă mult. Marea bucurie este că oamenii ca tine apreciază aceste lucruri. Vor mai fi ipagini de artă, istoria artei, chiar artă personală. Mulțumesc! 🙂

  8. Iti multumesc, Mirela fiindca ni l-ai reamintit pe marele artist.
    Parca acum as fi vazut pentru prima oara lucrarile lui.Le uitasem.
    Sa ai un weekend frumos!

  9. Stiam putin despre Tuculescu; a avut nesansa ca 35-36 de ani, in plina forta creatoare sa traiasca sub comunisti, care aveau doua trei culori: alb, negru si rosu; am auzit ca albul si negru nici nu sunt culori…

    Pe Gabi am trecut-o de un timp in blogroll ca Blog de arta; ar trebui sa schimb in ARTA; ar trece mai in fata…

    1. Așa este, Daurel. Un pictor care a creat sub acel regim…dar acum acum îl recunoște acest popor? Ei, mai suntem câțiva! Da, Gabi e un om de aur și o expertă a videoclipului de artă. Mă onorează PRIETENIA ei, a voastră! O zi bună! 🙂

  10. un pictor desprre care nu stiam prea multe
    dar voi incerca sa ma apropii de culorile sale, sperind sa le /il inteleg

    daca s-ar scrie despre pictura si arta, in gral, asa cum o fci tu,

    fara sa am senzatia ca deschid un site tip wikipedia (nu cer scuze nimanui)
    atunci arta ne-ar ajuta sa traim altfel,
    adica mai frumos!

    1. Ana, când îmi văd intențiile materializate, utile, atrăgătoare, împărtășesc cu drag tot ceea ce îmi place, cunosc, caut să aflu. Mă bucur dacă reușeșc asta, Ana! 🙂

  11. Ai un mail! Weekend plin de bucurii! 🙂
    Auzi, ăia își scriu singuri, (giglipapăul cu aia, strigăoaia, inventații arabi, șeici, mariorfurile inventate și alte bazaconii, își aduc singuri laude, plusul de femeie, își comentează singuri, răspund singuri la comentarii! Eu am print screen-uri, să se vada ce isi trimit singuri, ăla pune citate pe care le scrie singur, se vede că afost șoferde tir prin țara zăpezilor! 😆
    O zi faina sa aveti! 😛

    1. Ignoră-i, Adi, eu așa procedez și mă simt bine, superioară. 😛
      bârfitorii au fost goniți de-aici!
      știu că își comentează singuri!

    2. Bine ai revenit acasa, parca asteptam. Sa fiti voi sanatosi!
      Si sa moara dusmanii!

  12. Scuze de indrazneala, stiu ca nu e un forum public, am vazut doar comentarii.
    Eu am o intrebare: sunt posesorul unu tablou in ulei/panza semnat Tuculescu. Desigur, nu imi fac iluzii, totusi as vrea sa il arat unui specialist care cunoaste bine opera Tuculescu sa-mi dea o parere avizata. Multumesc.

    1. Buna ziua!
      Va sfatuiesc sa-l aratati specialistilor de muzeele de arta. Fiecare muzeu de arta are cel putin un muzeograf care are competenta de a va sfatui in legatura cu tot ce va intereseaza: autenticitate, evaluare, pret. Sunteti norocos! O zi buna!

  13. pe acel fond muzical se putea crea si un documentar…nu credeti?….oricum ,mi-a placut ff mult…ion tuculescu este un pictor de renume…..mersi

  14. Felicitari pentru articol forte complet, azi am descoperit lucrarile spre rusinea mea, si eu pictez,dar sunt amator.

Dă-i un răspuns lui Georgiana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus