Mirela Pete. Blog

Mască venețiană, prelucrare foto Mirela Pete

Cuvintele mă iubesc și-mi vin în întâmpinare, în mers legănat, adiind proaspete ca zefirul și încântătoare precum muzicile clasice. De nicăieri sau de pretutindeni, cuvintele, fie rostite cu o dicție perfectă și o voce dăruită (cine mă cunoaște, știe că nu exagerez), fie scrise cu o aspectuoasă și nonconformistă caligrafie, sau tastate la repezeală cu tastele șterse de litere (cine a vorbit cu mine pe mess, știe că nu spun minciuni…afirmând asta!), dau năvală, să-mi dea răgaz să le recompun sau, dimpotrivă, să-mi dea un ghiont pentru a le lăsa așa cum au venit: într-o formă aparent brută, care niciodată nu rămâne  întocmai. Reciproca e valabilă: ador cuvintele! Dacă iubesc mai cu patimă linia, pata , forma și culoarea, este numai pentru că ele au fost primele prin care m-am exprimat. EXPRIMĂ-TE PRIN ARTĂ! a fost deviza mea și i-o repet mereu frumoasei și talentatei mele fiice, Enya. în ecele momente,  ne încărcăm de inspirație și pictăm frenetic, cot la cot și tâmplă lângă tâmplă. Mă bucur din plin de tot și cu toate simțurile treze: sunet, mireasmă,  gust,  de culoarea cea de toate zilele, pe care n-am părăsit-o nici o secundă. De ale mele ființe dragi! Și dacă nu v-am mai făcut părtașii ultimelor mele expoziții de artă, este pentru că aceste expoziții au avut loc live, lucrările au fost adevarate, nu virtuale, ca precedentele. Când voi simți că a venit momentul, vi le voi face cunoscute. Nu azi…În avanpremieră, vă arăt eboşele şi lucrările inisate, având speranța că fotografiile ”altfel”  din Veneția v-au dat o idee despre ce și cum e această colecție, menită să-mi aducă bucuria unui succes meritat. Tablourile fac parte din aceeaşi serie, a Serenissimei… Menite să facă fericiți mulți iubitori de culoare, pentru că La Serenissima înseamnă , înainte de toate, culoare. Deocamdată, tablourile mele își  așteaptă drumul spre New York. Odată ajunse pe meleaguri eldoradice, o să vă arăt fotocopiile lucrărilor, majoritatea de inspirație venețiană. Schițe parcă v-am mai arătat eu, dar din acest ciclu, dedicat Veneției, am ales marea, Adriatica, palatele, aerul transparent, cerul senin, felinarele de Murano, măștile stranii, cele pe care le-am achiziționat pentru a croi o stranie colecție, sursă de imagini creatoare de dinamism și mister. Nu sunt asemeni acelor împătimiţi, care declară:”eu nu pun întrebări”! Ba pun, ca să aflu și să cunosc mai mult, mai precis, mai adevărat, indiferent dacă e vorba despre Mona Lisa sau despre Salai! Că Salai a fost modelul Giocondei, pozându-i lui Leonardo,  nu mai e un mister! Avea și Leonardo dreptul să-și picteze iubitul și să-i dea nume de contesă florentină (tabloului). Dar asta-i o poveste florentină, nu venețiană. Și oricum, lucrările mele de artă au povestea lor și drumul lor. Nu pe-aici , ci, nici mai mult , nici mai puțin, decât la New York. Ciudat loc pentru continuarea unei povești amoroase care a debutat în Veneția, într-o senină zi de început de august! O zi cu aer înmiresmat la 27 de grade C și o senzualitate artistică așa cum numai inspirația și  creația, cauzate de  un nou început, asemeni redescoperirii primei tinereți, o pot face posibilă. Nu greșesc când spun că  aceasră aventură, ca o poveste de dragoste, mister și serenitate venețiană va continua. Mai puternic, mai pasional și mai misterios decât a început.

LE: Toate cuvintele impuse au fost schimbate cu altele, deci nu mai face parte din niciun post… impus!

schite venetiene