Jan
Creștem împreună! Enya și Serafina.
(Un text de Mirela Pete)
Dedic articolul acesta și cele care vor urma cu același subiect, Enyei, lui Xaba, mamei mele, Serafinei și tuturor iubitorilor de pisici. În special următorilor: CELLA, Belle de Jour, Jurnalul lui Sasha, Gabi my heart to your heart, Oana Stoica Mujea, Sunflower, Orianda, Sakura, etc.
Enya și Serafina: micile mari prințese. (acum trei ani!)
Primele zile ale Serafinei la noi: cât rămânea din coșuleț! Acum abia încape!
Gând de...lene pisicească!
Pisicile. Deși fără predicat, e totuși o propoziție. Câte nu spune ea?! Trebuie mai mult? Știi sau poate intuiești că, dacă iei o mâțucă de rasă cu pedigri, sau adopți o biată maidaneză intrată pe ușa din dos a casei, ambele vor ajunge stăpânele salonului, tronând pe canapeaua cea bună, între perne de catifea, ca și cum acolo s-ar fi născut! Asta nu înseamnă că nu vor prefera și vecinătatea pantofilor folosiți și uzați pe drumuri lungi, atunci când stăpânii au avut multe pe cap și mult au mai mers prin noroi sau colb. ..Asta nu înseamnă că nu se vor așeza comod și firesc pe tastatura calculatorului, fără să clipească atunci când ”le-ai prins”! Sau, asta nu înseamnă că se vor sfii să se ghemuiască lângă tine, atunci când ești amărât, singur, poate bolnav: să fie zi de hoinărit, soare și veselie afară, că pisi va sta lângă tine neclintită, liniștită, își va toarce firicelul de voce ca să nu te deranjeze prea tare, dar să îi simți prezența și să fii din nou bine. Atunci te vei apropia de fața ei calmă și frumoasă de pisică și te vei simți atât de primitiv că nu știi să…torci…Vei învăța să taci mai mult lângă o pisică, vei învăța să suporți multe, dar și să ai pretenții atunci când ești conștient că aduci bucurie. Să cauți locul cel mai adecvat: iarna, în apropierea caloriferului, vara, în cel mai umbros și răcoros loc din casă. Vei știi să ceri, dar și să refuzi. Vei învăța de la pisi că e normal să te servești cu ceea ce îți place, dar și că a sta lângă cel drag, până noaptea târziu, când munca și oboseala nu lasă somnul să se aștearnă, preferând compania tovarășului/prietenului, în locul oricărei alte distracții. Vorbesc din experiența personală.
Deja se înfiripa o dragoste mare!
Crescând împreună, Enya și Serafina! Aici, acum 3 ani!
Când eram mici! Acum suntem mari și mai creștem!
Primul nostru motan era doar în gazdă la noi, se numea Robert și era un balinez superb.L-am îndrăgit mult… Al doilea a fost al nostru 5 ani, l-am iubit enorm, NE-AM iubit reciproc. Tzi Tzi Niels era numele său și semăna cu un Mau egiptean tărcat, gri argintiu cu negru, dar și cu o norvegiană de pădure.
Când s-a născut fetița noastră, Enya, cea mai mare bucurie și lumina ochilor noștri (să-i dea Dzeu 100 de ani fericiți!), am fost sfătuiți să îl dăm în adopție pe motănel….Nu trebuia să ascultăm, pisicile niciodată nu se apropie de cei foarte mici, dimpotrivă, preferă compania celor care știu să le mângâie fără să le ”stranguleze” simultan (cei foarte mici sunt imprudenți, adesea din prea multă dragoste!). Dar pediatra era din genul celor care dau verdicte…Soțul meu încă se gândește la motanul Niels, care avea un suflet uriaș și era de o rară frumusețe. Era trist și singur când l-am dus la noii lui stăpâni, cu lădița lui și casa-pomișor de cățărat…A fost aproape fericit, cu timpul, în noua sa casă modestă. Apoi nu am mai știut nimic de el, doar că a fost foarte iubit de familia adoptivă și că puii lui au ajuns în Germania, fiind foarte prețuiți. Pe măsură ce Enya creștea, am început să ne gândim la cel mai potrivit animăluț de companie pe care să îl dețină un copil, o familie, atunci când nu ai norocul să beneficiezi de o curte sau o grădină. Așa că am ales , din acest motiv și din iubire, PISICA!
Serafina fotografiată de Enya,bun fotograf, artistă!
Serafina foto de Enya, acum 2 ani. Ce bine e la noi!
Serafina la 2 ani. Deja are parte de trai bun, se vede!
Ne-am decis să luăm o pisică pentru Enya, care îşi dorea mult una, dar şi pentru noi, mari iubitori de feline. Doream un exemplar de rasă, obişnuit cu casa, eventual cu pedigri! N-a fost să fie aşa. Pe Serafina, pisică fără nume în ziua când ne-am întâlnit, am găsit-o amărâtă, cu încă patru fraţi şi o mamă hărtănită de-atâţia pui flămânzi, locuind ca vai de lume pe lângă o casă veche de la ţară, către munte, dar cu un stăpân iubitor de pisici, care, în ciuda faptului că ne găsise stăpâni buni pentru biata mâţă, se despărţise cu lacrimi în ochi de “favorita” lui…şi acum chiar îl cred. Serafina a fost botezată de către Enya cu două nume sonore: Sissi-Serafina! Din bordei în palat, de la o libertate cu prea puţină mâncare, aproape fără somn şi fără un viitor cert, iat-o în ”închisoarea” atât de dragă pisicilor: casa în care devine iubită, alintată şi stăpână.
Ce mari ne-am făcut! Bravo, să creșteți mari și tot mai frumoase! 
Enya strângând-o (cam tare) pe Serafina, acum 2 ani
Ia priviți cât rămâne ACUM DIN COȘULEȚ!
La început (acum tei ani și jumătate) era speriată și terorizată de oraș. Se ascundea peste tot. Xaba îi spunea ”Cotlonel” și zău că i se potrivea! Abia am găsit-o pentru a o duce la veterinar, pitită sub un dulăpior foarte jos, de te mirai cum intrase acolo! Grea treabă: plânsete, mieunături și spaimă, mai ales de noi, cei răi! Dar a trecut. Am văzut-o cum crește, uitând de primul stăpân, bun, dar atât de strâmtorat….de marea de iarbă unde s-a născut, dar și de casa părăginită, sărăcăcioasă, unde ai fi zis că e imposibil ca în ziua de azi să trăiască cineva…Și luându-și locul firesc, tot mai normal și mai degajat, în cel mai bun fotoliu, în paturile înfășate proaspăt, pe hainele proaspăt călcate sau pe scaunele din bucătărie, tapițate cu piele crem, în care își înfige gheruțele cu voluptate și pe care le ocupă, dimineața, pe rând: eu mă trezesc prima, o găsesc așezată comod pe scaunul meu. Urmează Enya: se mută pe al ei, știe exact că acolo trebuie să fie găsită! Iar când apare și Xaba, care se culcă pe la 2-3 nopaptea, e adormită deja pe locul lui de la masă! Cum să n-o iubești? Câte ne povestește când intrăm pe ușă, căte a mai văzut și câte a mai trăit….a ”vânat” prin fereastră sute de porumbei și a ”gonit” toată motănimea din vecini! (despre iubirile Serafinei în alt episod). Crescând împreună, am văzut cum superba mea Enya are o responsabilitate tot mai mare față de pisica ei, ea devenind pe zi ce trece o domnișoară, iar Serafină încăpățânându-se să ramână domnișoară…
Două pisici dragi!
Înainte de școală, dimineața, ”te smotocesc eu când mă întorc”!
Ambele cresc și se fac tot mai frumoase și mai înțelepte, legătura dintre ele devine ceva atât de firesc, încât seara, mi-o cere să-i spună ”Noapte bună” (Serafina tot cu mine…asta e altă poveste, pisica e a Enyei și gata!), iar dimineața e obligatoriu ca, atunci când o smulg pe scumpa mea din somn pentru a merge la școală, primul pupic să i-l dea Serafinei! A avut multe nume de alint: ba Cotlonica, Blinți Cocoblinț. ba Muța-Leuța, Lăbițe mici, ba Blințișor, ba Duguleț, ba Ochișori aurii, Sfinxuleț, Blănițule, Prințișoară,etc. Rămâne Serafina, o pisică între pisici! O fotografiază Enya, devenind un bun fotograf datorită Serafinei! Enya a devenit mult mai sociabilă, mai atentă, mai responsabilă față de toate animăluțele, mai sensibilă în sensul absolut pozitiv al cuvântului, mai hotărâtă și mai atentă. Poate chiar mai vicleană, deoarece a învățat să tacă atunci când e necesar. Cu o stăpână de vis, pe care și-ar dori-o orice pisică, simte că e importantă ȘI pentru Serafina, care depinde, așadar, de ea! Mă rog, ea e stăpâna noastră, Enya e singura care o stăpânește cu adevărat! Și dacă la început era un animal de companie, acum e un membru al familiei, cu drepturi depline. E o mare iubire, am fi mult mai săraci fără iubirea Serafinei. (Va urma).
Enya și Serafina într-o scenă deja banală...iubire!
Sunt un pluș, lasă-mă să dorm!
Va urma!
Am crescut și-o să mai cresc!
Tags: animal de companie, Enya, iubire, membru al familiei, pisică, pisiscesc, Serafina, stăpână, Tzi Tzi Niels, xaba
ce poveşti minunate faci tu din lucrurile aparent banale:)
minunat ai scris
şi dacă nu iubeşti te poţi îndrăgosti
minunată-i Serafina dar ENIYA-i o MINUNE
fericită să fie şi voi toţi
a, şi să zici că iubirea-i o scenă banală?
nu, nu,nu!!!
iubirea e cea mai “banală” MINUNE
vă îmbrăţişez pe toţi, sunteţi minunaţi
CELLA, asa este, iubirea NU poate fi banala….cred ca ma gandeam ca deja scenele tandre dintre Enya și pisica ei au devenit ceva firesc!
Da, Enya e o MINUNE! Mulțumesc! Să fie fericită, și tu, și noi!
Ești minunată!
O iubire frumoasa intre doua … frumoase!!!Nu am gasit nici un alt cuvint potrivit, asa ca am repetat!
Si eu am avut acum 16 ani, o asa iubire la mama! Era baiat, il chema Mitza, si-l gasisem in spatele blocului, se pitise sub masina tatalui meu! Nici acum nu stiu cum a afost mama de acord sa-l iau in casa!!!
A stat la noi aproape un an si ceva, a fost iubirea, fratele, copilul, prietenul meu!Din gri cum era atunci cind era bebelus, se facuse o frumusete de motan , negru, dar radacina parului gri-argintie!! O frumusete! Si un zanatic de motan!
Numai ca , la un moment dat, nu-i mai ajungea apartamentul si a plecat undeva la tara. Dupa ce l-am dat, citeva zile m-am dus la facultate tumefiata la fata de atita plins, nici nu mai puteam sa deschid ochii de umflati ce erau! Tata, cit era el de barbat, a plins de s-a umflat si el! Ne sunau noii stapini din cind in cind si puteam sa aflu de la ei ce face, cum ii este, ca a devenit tatic, deci eu bunica, de faptul ca ii era bine, foarte bine! Oricum, dupa ce a plecat, a ramas un gol in casa si in suflete!
A fost odata un pisic…
Mitza….
Manu, nu ma mir ca l-ati iubit, dupa cum povestesti, merita si era o bucurie prezenta lui in casa voastra! E bine ca a gasit stapani buni la tara, macar a trait viata din plin….La noi in tara, din pacate, lumea inca mai are prejudecati privind relatia om-animalut, se intmpla sa vezi pisici lihnite de foame care AU stapani, dar le lasa flamande ca sa “prinda soareci”… Dar NU e cazul nostru!
ERAM CONVINSA CA ESTI O IUBITOARE DE PISICI, ai sensibiliatate pentru frumos si rafinat!
Mai, daca Enya de vreo doi ani tot asa arata, adica nu s-a schimbat prea mult, Serafina s-a cam ingrasat
Oana, sper ca ne se aplica si la micile feline PSIHOZA umanilor, aceea de deveni scheletici in cat mai scurt timp! NU , nu si nu! Serafina e frumoasa asa, durdulie si cu blana stufoasa.
La lungimea ei, 5 kg sunt super ok, vara are 4. E bine, foarte bine!
Ca om, n-as sta langa un barbat costeliv, mi-e sila. Ca pisica, eu cred ca as gandi cam la fel!
Enya a crescut, trebuie sa iti mai arat poze, a crescut 10 cm in toamna si iarna asta! E inalta si supla!
Ce frumoase sunt amandoua! Ce micuta era Serafina cand ati adus-o, mititca si slabuta. Si ce falnica e, intocmai ca o regina! Merita sa ai pisica, chiar si numai pentru asta:”pisi va sta lângă tine neclintită, liniștită, își va toarce firicelul de voce ca să nu te deranjeze prea tare, dar să îi simți prezența și să fii din nou bine. Atunci te vei apropia de fața ei calmă și frumoasă de pisică și te vei simți atât de primitiv că nu știi să…torci…”.
Multumim!
Asa cum spuneati, 100 de ani fericiti Enyei!
Si Serafinei cati vrea ea!
Si ce mare s-a facut, frumoasa de ea! Amandoua cresc, Enya se inalta pe zi ce trece, Serafina are blana foarte deasa si catifelat-matasoasa, de o calitate si lungime care ma duce cu gandul la piscile angora sau Main Coon! Multumim Andreea, sapatamana buna in continuare!
Ce inseamna iubirea,sa fiti sanatoase si sa fiti iubite,sunteti doua nestemate pretioase ,la fel si Serafina,pisicuta care va iubeste pentru ca voi doua o iubiti,o zi minunata
Multumim Octav!
O seara excelenta iti dorim! Miauuuuu!
Draga Mirela,cum sa nu le iubesti pe amandoua pisicutele?
Ce frumos stii sa povestesti !De mult n-am citit ceva cu atata incantare,poate pentru ca stiu cum este sa ai in familie pisici.
dar pozele…ce dor imi este de baietelul nostru leit Serafina si ce mult imi lipseste torsul lui,sariturile lui pe umarul meu,semnele pe care ni le face cand era ora de sculare…
Cine nu are un animalut, nu stie ce mult pierde si nici nu intelege de ce au voie pisicutele peste tot.
Chiar acum cand sunt la calculator,una doarme pe un scaun langa mine,iar cealalta pe partea cealalta,pe calorifer.
Mai trec sa citesc si sa vadpozele!
Acum sunt cam ocupata si nici internet n-am avut cateva ore.
O seara frumoasa!
Miau!
Draga Gabi, imi amintesc din poze cat de frumos si dragalas era baietelul…Daca una din pisiscute ar face pui, poate ar semana cu el…Stiu cat de mult il iubeati. Cred ca te linisteste prezenta celor doua pisicute in preajma ta, sunt atat de tacute, calme si odihnitoare, cu frumusetea si torsul lor!
Multumim pentru complimente, trebuie sa le fac o poza mai recenta, adevarul e ca n-am facut dinainte de sarbatori poze. O seara placuta alaturi de pisici!
Draga Mirela,pisicile noastre nu mai fac pui fiindca le tinem in casa de cativa ani.
Nici nu mai vrem pui,amandoua au facut pui o singura data,baietelul si fetita sunt copiii pisicii mai batranele,ca sa zic asa (are aproate 10 ani,iar copiii sunt cu doi ani mai mici).
Puii fetitei am reusit sa-i dam la iubitori de animalute cand erau deja marisori.
Noapte buna si multumesc din nou pentru premiu!
auzi, da’ sper că de data asta ţi-ai luat măsuri de siguranţă cu fotografiile
încîntătoare-i ENYA iar Serafina mie nu-mi pare grăsuţă
să vezi ce ditai s-a făcut SNEJINKA ohooo
da’ el e motănel, poate de aia
Te rog să nu faci geșeala de a-l pune la regim. rasa Angora e soi mare, talie mare, stufos și înalt, trebuie să fie bine hrănit! Auzi tu, să pui o pisi la regim (mă rog, există cazuri extreme, dar aici nu e vorba de așa ceva, Serafina și Snejinka sunt în standard!). Așa că, trăiască ai noștri dragi: copii, pisci, căței, motani, etc, săntoși să fie! Te pup, zi excelentă!
da, da… regim! n-ai să vezi, toţi sunt în standarde şi au o frumuseţe de blană mmm
control ITM, daaa… a fost o zi de-a dreptul excelentă
străluceşte, nu aşa, mănîncă doar atent cumpărat şi selecţionat plus veterinariat la timp
cît despre zi…
şi, încă, nu-i gata
offf…
pup
Așa, să pape scumpeții noștri numai bunătăți pisicești. Serafina merge pe mai multe specialități, nu-i place mâncarea noastră, mai papă cărniță crudă de pui, veterinarul zice că e bună.
Multă sănătate și hai să fie o zi bună!
O minune de post
Chiar …impreuna au crescut. Foarte frumos si scris si prezentatt cu fotografii
http://www.youtube.com/watch?v=ZfCHIzBFY6o&feature=related
Noi va imbratisam cu drag si va dorim o seara buna
BdJ si Sakura
Mulțumim Belle, merită amândouă felicitări, iar tu și Sakura meritați tot ce mai bun, de asemenea! Mulțumim pentru daruri! O zi foarte frumoasa!
Multumesc foarte mult pentru grija
Eu sunt bine-sunt la sfarsit de tratament cu antibiotice (adica injectii) dar ma bucur nespus ca am vazut poze foarte multe cu doua frumuseti: Enya si distinsa pisica Serafina.
Sunt foarte frumoase, astfel incat eu le fac o prima dedicatie
http://www.youtube.com/watch?v=J6hYjB7EjBg
Cu mult respect pentru Mirela, Enya si Serafina
Cotoiul Sakura
Belle, multă sănătate și ai grijă de voi! Îți doresc să te simți excelent! Și lui Sakura!
Mulțumesc pentru dar, ești o fată de aur. O zi minunată!
Multumesc de grija
Azi eun sunt foarte bine si o admir pe serafina in continuare-asa sa sti..
sper ca nu te superi
Sarutari de mana si de labuta
de la Cotoiul Sakura
Nu mă supăr, mă bucur!
Pupic pe botic!
Vai ce ingerasa e Enya in prima poza. Iar in postura de pisica neagra e super tare. Inainte de scoala…ma mai gandesc daca imi place.
Ai doua pisici cucuiete, normal ca esti mandra de ele!
Sunt mândră, am și cu ce să mă mândresc, mulțumesc mult draw! Zi bună!
Mirela, stiind ca pe blogul tau gasesc o oaza de frumusete, am dat o fuga -atat cat problemele mi-au permis – sa inspir aroma artei, fiindca la tine totul e arta. Ca intotdeauna, minunat.
Nu am mai avut timp sa intru pe blogul meu, dar pentru al tau, mi-am facut putin timp si pentru a-ti spune ca nu te-am uitat, dar astept “valul prielnic”
Mi-a fost dor de tine dragă prietenă! Aștept și eu să începem lucrul, încă puțin și demarăm în forță. Să te bucuri de o zi frumoasă!
Mulțumiri și…miauuuuu cu drag!
Minunate fiinte, inspirata prezentarea… VIATA si ARTA!
Muțumesc Daurel, ești un adevărat domn! Mă bucur pentru aceste cuvinte frumoase! O zi bună!
sunt nemaipomenite amandoua!!! Si au crescut mult in ultimi trei ani! Serafina e rasfatel! E plus si e iubirea Enyei!
)) si ne iubeste tare-tare!!!
In rest nimic nu mai conteaza!!
Mi-aduc aminte ca avusesem un motan pe care l-am pierdut dupa 6 ani de “dragoste eterna”! In cautarile mele am gasit un pufulet de pisic, pe care l-am adoptat si care e la mine de 4 ani! A crescut, a devenit mofturos, s-a ingrasat ca “porcu’”
Pupici printeselor!
Multumim!
Ai poze cu răsfățatul tău? Cred că e o minunăție. Știu că îți plac pisicuțele și…marea!
Mulțumim de complimente. O zi frumoasă de tot îți dorim!
am trecut din obisnuinta, pe aici, desi cam greu, fara lunete
de ce zimbesc ?
) si povestitul tau frumos
pt ca eu nu sunt o iubitoare de feline (alege ‘pisici’ ca parca suna altfel…), dar m-au retinut si fotografiile (frumoasa Enya !!
[stiu, trebuia sa scriu povestirea sau felul de a povesti, dar imi e dor de Cluj...
zie frumoase!]
Multumesc ca ai trecut, esti binevenita oricand!
Clujul e devenit o cloaca de oameni rai, nu-mi vine sa cred cat s-a schimbat, cata avaritie, mancatorie, prieteni falsi si barfa….numai ce mi-au facut mie anumite foste “colege” si aleg triburile papuase in locul Cujului…sau PISICILE!
Zi frumoasa! Multumim de complimente!
Incantare si bucurie de a privi! O pisica, un catel, sunt bucurii zilnice pentru copiii nostri si pentru noi. La familia cu care ne-am imprietenit in Anglia, locuiau trei siameze si un dog german, care traiau intr-o deplina armonie intre ei si cu copiii gazdelor.In Franta, am cunoscut familii care aveau caini ciobanesti si cate patru pisici, toate avandu-si locul lor, fara sa se impiedice una de alta!
Foarte frumoasa relatia dintre voi si pisica, foarte frumoasa fiica ta si pisica ei. Cineva spunea ca artistii iubesc mult pisicile: se pare ca avea dreptate! O zi frumoasa!
Buna, Alin! Foarte mulți artiști iubesc pisicile! Scriitori mari, muzicieni, pictori, sculptori, poeti….am un articol-doua cu Pisica in pictura, voi scrie si despre scriitori, mari iubitori de pisici. Mulțumim, o seara excelentă!
http://memoriileluisakura.blogspot.com/2010/01/premiu-de-la-scooterprize-from-scooter.html
Cu multe multumiri pentru grija
Am postat Premiul, mulțumim.
Vă rog să primiți și voi Premiul creat de noi special pentru The Queen and The King Cat!
Vă pupicim-pisicim-iubim!
[...] articolului precedent: Premiu pentru bloggeri pisici, bloggeri care au pisici, bloggeri care iubesc pisicile, care scriu [...]
[...] Invitându-vă să citiți, din arhivă, câteva articole dedicate Enyei și Serafinei, respectiv Creștem împreună: Enya și Serafina și Azi, Serafina îi urez Serafinei LA MULȚI ANI FERICIȚI, MULTĂ SĂNĂTATE, VIAȚĂ LUNGĂ SAU [...]