Oct
Vincent Van Gogh (doar o filă)
Vincent Van Gogh
(Un text scris de Mirela Pete)
A scrie despre Van Gogh (particula “van” nu este parte de titlu nobiliar, compune numele artistului şi a-i scrie numele fără particulă e o greşeală de ortografierea numelor în limba olandeză, fiind absolut necesar să îi scrii numele corect, folosind întotdeauna particula “van”) într-un spaţiu limitat este o mare îndrăzneală. Textele referitoare la marele pictor însumează un număr considerabil de pagini, pentru că ne aflăm în faţa unei personalităţi artistice, care a schimbat faţa artei secolului al XX-lea , indiscutabil. Nu doar ca precursor expresionist, ci ca mod de a exprima însuşi actul creator şi gestul pictural. Nu mi-e frică de această consideraţie personală, mi-e teamă doar de neaveniţii care ar putea înţelege eronat acest mare gest, îndrăzneală creatoare şi nepăsare în faţa opiniei publice contemporane marelui artist. Pentru că genialitatea nu e întotdeauna similară cu succesul de critică şi admiraţia necondiţionată a publicului.

Irises,_1889,_Vincent_Van_Gogh
Vincent Willem van Gogh (30 martie, 1853 – 29 iulie, 1890), artist olandez, reprezentant al curentului post-impresionist, considerat astazi unul dintre cei mai importanti pictori din istoria artei.(zise wiki)
Nu voi vorbi prea mult despre Van Gogh, pentru că arta (mă refer AICI la artă şi artist, aşadar, nu fac “ocolul” printre pseudo-artişti-iluştrii-necunoscuţi-descoperiţi-de-minţi-luminate-ale-blogosferei) merită mai mult decât discuţii şi analize sterpe ale amatorilor, fie dumnealor nişte foarte pricepuţi…băgători de seamă. Fireşte că avem dreptul să tratăm preferenţial un artist, arta lui sau o singură operă de-a lui. Normal! Doar nu aveţi pretenţia ca iubitorii de artă să se supună modelor, sau şi mai grav, dictaturii unor inşi care au descoperit că ei pot hotărî cine e “cotat” ca pictor mare, cine e sau nu e colorist genial, cine “are voie” să-ţi placă şi de ce! Dar nu mai lungesc o poveste care e atât de departe de artă şi artist, încât nu merită spaţiul acesta al meu, aflat pe un domeniu personal, un spaţiu pe care îl iubesc!
Van Gogh e o reprezentare a unui mit mereu în luptă cu demonii interiori, iubindu-şi arta, lucru care îl face capabil să sufere enorm pentru ea, să dorească să fie în preajma proprie-i arte fără pauză, culorile fiind hrană pentru pânzele sale, dar şi pentru sufletul său. Genial, excentric, talentat, inspirat, straniu, extrem de lucid atunci când picta, lucru dovedit AZI cu prisosinţă de exegeţii operei sale şi de biografii obiectivi (deci fără texte că ar fi pictat doar în perioadele de depresie sau psihoză, acelea erau perioadele negre în care nu picta, sunt bârfe iubite de cei care nu îl consideră genial şi nu ştiu să-i aprecieze valoarea), că ar fi suferit de nerecunoşterea talentului şi genialităţii sale , ipoteză infirmată de corespondenţa cu fratele său, care susţine că “lui Vincent puţin îi păsa de această recunoaştere”, dar şi de ultima perioadă a vieţii, în care genialul maestru al culorii a cunoscut aprecierea publicului şi a criticii, lucru care, de fapt, l-a întristat şi deprimat. Nu, nu e o ciudăţenie, foarte mulţi artişti suferă depresii în momentul în care celebritatea îi copleşeşte, clipele de însingurare conferindu-le o mai mare siguranţă de sine şi inspiraţie. Nu e singurul geniu retras, nu e singurul mare artist care prefera solitudinea atelierului, apropierii publicului guraliv şi entuziast.

Van Gogh_Sunflower
Cunoscute azi aproximativ 900 de picturi şi peste 1100 de desene, necunoscute foarte multe, despre care se ştie sau se presupune că ar exista cu zecile în colecţii particulare, lucrări amintite de cei în preajma cărora a trăit, inclusiv Theo Van Gogh cu care a întreţinut o importantă corespondenţă, Van Gogh dovedeşte o forţă de creaţie şi o putere de muncă impresionante, dacă ne gândim că aceste opere au fost realizate într-un deceniu. Majoritatea, în ultimii doi ani ai vieţii, multe cu puţin timp înaintea sinuciderii sale, opere deosebite ca valoare. Cei care l-au apreciat în timpul vieţii au deschis postum, la vreo două luni după moartea sa, o expoziţie care s-a bucurat de un succes meritat. Unii se miră, absolut penibil, de consideraţia postumă imensă de care se bucură artistul! Nu merită nimeni efortul de a explica DE CE acest geniu al culorii, al trăirii gestului artistic, al compoziţiei inspirate, al unui stadiu “curios” de expresionist într-o lume bântuită de postimpresionism, e apreciat şi vândut atât de bine azi ! Poate că eu, având sudii de specialitate (totuşi, două facultăţi de arte lasă o amprentă în cunoştinţele şi gândirea unei persoane!), nu mă mir pentru că nu motive, ceea ce se întâmplă e absolut firesc, geniile şi-au găsit recunoaşterea cel mai adesea postum, unii fiind fericiţi…sau nefericiţi, cunoscând aprecierea unanimă încă din timpul vieţii. Repet: cei care l-au cunoscut bine pe Vincent Van Gogh (fratele, cumnata, alţi pictori) ştiu mai bine şi mai exact cum s-au întâmplat lucrurile, decât “speculanţii” vieţii şi dramelor artistului, care nu trebuie amestecate cu marea sa operă, un geniu al culorii nu trebuie niciodată compătimit, doar admirat, apreciat, fără zarvă de mahala, fără bârfe înjositoare, fără mirări imbecile şi fără ostentaţie. Iar dacă NU vă place, părăsiţi acest spaţiu, întocmai ca şi un eretic spaţiul sacru. Nu vă condamnă nimeni! …( vizitatorii şi prietenii cu care m-am obişnuit şi pe care îi aştept mereu, vin cu prietenie. Şi celor care doresc să poftească pe aici, le voi deschide la fel de prietenos! Pe neaveniţii cărora le-am sistat comentariile tâmpite, îi poftesc să viziteze spaţii mai snoabe şi mai… business!)
Voi încheia referindu-ma la Van Gogh – scriitorul! Ei da, a fost un mare scriitor, dând dovadă de o minte limpede şi o gândire fără semne de afecţiune mintală. Se pot citi nemeroasele scrisori trimise fratelui său, păstrate cu sfinţenie de acesta, care dovedesc existenţa unui talentat scriitor, alături de genialul pictor!
Câtă iubire pentru culoarea rafinată şi puternică în acelaşi timp, cât drag pentru gestul pictural, cătă expresivitate. Doar priviţi:

Priviţi aceste reproduceri după câteva din operele lui Vincent Van Gogh, care nu pot egala originalele, e ştiut că asta e soarta reproducerilor… Nu vă intoxic cu aprecieri şi consideraţii didactice privind pensulaţia, tuşeul expresiv, culoarea rafinată dar bogată şi expansivă, strălucitoare dar plină de sensuri, bazată pe complementaritate, rece-cald dar şi…un mister cromatic care te “izbeşte” ca o lumină, ca o iluminare, ca să exprim exact ce am gândit…ca o forţă pe care artistul a impregnat-o în tot ce a pictat şi desenat, o forţă şi o expresivitate mai puternice decît miturile, vorbele, curentele, modele, stilurile şi anii care au trecut peste opera sa, sporindu-i atât valoarea, cât şi misterul. Pentru că o operă mare e înconjurată mereu de un mare mister, mai ales atunci când recunoaşterea vine târziu dar…monumental! De ce “mister”? De ce tuşeu “frământat”, “contorsionat”, “agitat”, liniştit şi devenind linistitor… brusc, culori grele între lucrări în care culoarea e impregnată nu de galben, ci de soare, un pictor solar, stelar, al florilor şi al ghetelor scâlciate…iată misterul!

van-gogh-shoes

van_gogh_wheatfield_with_crows
Am scris cam mult, recunosc, am scris acum, chiar azi, de o oră încoace, fără schiţă, sper că nu am omis nimic important, dar nu e, oare, important ce a pictat? Mult mai impotant decât cui, ce, cum, sau cu cât se vinde Van Gogh azi, lucruri atât de îndepărtate de frumuseţea şi sensul operei de artă!
Includ aici două picturi înfăţişând irişi, special pentru Andreea, o fată minunată, mare amatoare de artă!

Van_Gogh_Irises

vincent-van-gogh-blue-irises

van_gogh_siesta

van gogh-grains-

vincent-van-gogh-night-cafe

vincent-van-gogh-autumn-garden

van-gogh.willows

van-gofh-avenue-of-poplars-in-autumn

Room_at_Arles,_1888,_Vincent_Van_Gogh

Van Gogh - Landscape

Van_Gogh_Starry_Night

Vincent-van-Gogh-Sunflowers

Van-Gogh - tree

van-gogh-chair

maslini-van-gogh

Mountains_at_Saint-Remy,_1889,_Vincent_Van_Gogh

Van_Gogh_-_Patch_of_grass

Entrance_to_the_Public_Garden_in_Arles,_Vincent_Van_Gogh

vincent_van_gogh_self portrait
Tags: artă, artistic, consideraţia postumă imensă, culoare, expresionist, expresivitate, forţă de creaţie, frumuseţe, genial, geniu, geniu al culorii, geniu retras, gestul artistic, îndrăzneală creatoare, lumină, pictor, pictura, solitudinea atelierului, talentului şi genialităţii, Theo Van Gogh, Van Gogh - scriitorul, Vincent Van Gogh


Multumesc pentru invitatie.

da, este atat de frumos. este viu si …bucuria de a trai-asta era titlul de roman in care el e personajul principal. iar tabloul cu campul si corbii este sublim.
nu stiu de ce dar tonitza e pictorul roman care in multe ma face sa ma gandesc la aceeasi …bucurie de a trai.
multumesc din nou.
ca de obicei un regal
esti o scumpa
o seara minunata sa ai
Esti o mare scumpa! Da, vezi…asta nu inteleg unii, e o mare bucurie de a trai in pictura aceasta! Totul e viata, culoarea, compozitia, bucuria cu care picta, e adevarul despe arta lui Van Gogh. Nu am citit cartea. Doar corespondenta cu Theo van Gogh.
O seara minunata!
multumesc pentru vizita
pentru enya
http://www.youtube.com/watch?v=r8IVf17MuX4
http://www.youtube.com/watch?v=7ELdvDOBhNU
http://www.youtube.com/watch?v=VEiOAAtuUPE
toate sunt de Karel Zeman-foarte frumoase ddesene animate
sper sa ii placa
o sambata mai mult decat placuta
Belle, izvor nesecat de noutati, chiar daca sunt din anii ‘60, nu le stiam, ramasesem la Disney si la modernitate in domeniul desenelor animate. Multe, multe multumiri! Abia astept sa i le arat Enyei! Am ceva pentru tine si Sakura!
http://www.youtube.com/watch?v=WhnreMVg3hw&feature=related
Multumesc mult
Am sa ii spun lui Sakura
Cred ca se va bucura
Adica sunt sigura
MUltumesc din nou faorte mult
Si o seara foarte buna
http://blogqed.blogspot.com/2009/10/alegeri-multiple.html
sper sa iti placa mai ales situl unde sunt prezentate astfeld e caietele
cu drag iti doresc o zi foarte buna de duminica
Nu-mi vine să cred că există asemenea minunăţii, am vrut să comentez dar se pare că e un post mai vechi, îţi spun aici: sunt impresionante! Stimuleazăă creativitatea aşa ceva! Mulţumesc!
Multumesc eu de vizita
Si de comentariul la Tiga-de ziua animalelor.
Salutari de la Sakura (pisicul meu) pentru Serfaina (pisica Enyei si a ta).
O zi foarte buna
http://www.dailymotion.com/video/x238o7_loreena-mckennitt-the-bonny-swans_music

Si un cadou pisicesc (de la Saku) pentru Enya-asta pentru ca la Bucuresti ploua si el e …destul de suparat
O seara placuta
Pupam pisicile la unison! Vin la tine!
http://www.art-art.co.uk/Mucha.htm

cu drag de la mine si de la sakura
o zi perfecta
http://www.youtube.com/watch?v=OB9R-wy62_w
http://memoriileluisakura.blogspot.com/2009/10/flori-si-pisica.html

cu multumiri de pisica pentru Enya si Serfina si cu plecacouni birmane pentru Mirela
O zi buna
Minunate dedicatii, abia acum le-am descoperit, Belle , esti o minunata!
Bine v-am gasit! E ceva nou, mereu am citit pagini referitoare doar la suferinta si urechea marelui pictor. e atat de nou totul, va felicit! Nu are rost sa va spun ca imi place la nebunie pictorul, caci stiti! Ador Irisii, pot sa ma uit zilnic la acel tablou. Si Floarea Soarelui.
Va doresc un weekend foarte bun si sanatate maxima!
Un compliment, sa stii, pe care il accept cu bucurie. Si mie mi s-a acrit de texte referitoare la viata suferinta si…mai putin opea artistlui. Dovada ca am scris mai altfel. Imi plac irisii, voi pune inca doi pentru tine!
Seara buna, weekend frumos!
Buna dimineata, sunt extrem de emotionata. Niciodata nu ma voi putea revansa pentu “Irisii” intercalati de dvs. aici, pentru mine. Nu ma mira gestul, doar va cunosc…dar nu am inca nici un cuvant de multumire la indemana, doar sa va doresc o mare fericire alaturi de cei dragi si de arta dumneavoastre! Multumesc!
P.S. Nu am un emoticon cu plecaciuni…
Andreea, ei ei! Eu iti multumesc pentru fiecare prezenta a ta aici!
Buna Mirela!
Felicitari pt post!
Adevarul este ca toate picturile lui Van Gogh sunt insufletite, vezi viata cum curge prin ele, chiar si cele cu natura moarta sunt vii si exprima viata.
Dumnezeule a pictat si o particica de iarba si nu-ti vine sa crezi ochilor cat de frumos arata…de parca tu ai fi intins acolo pe iarba proaspata si plina cu floricele
Numai bine
Vanda
Bine ai venit, Vanda! Multumiri.
Acesta e adevarul. Viata e marele adevar si poate unicul mister din pictura geniala a lui Van Gogh. Iarba aceea e obsedanta, e iarba originara, iarba tuturor ierburilor…nu stiu daca m-am exprimat coerent…!
O noapte instelata!
MINUNAT!
aştept de ceva vreme să povesteşti despre EL
a meritat aşteptarea
zilele trecute am vrut să zic ceva la X dar prea se “ambalase” discuţia acolo şi nu am vrut să supăr pe nimeni că şi-aşa am făcut doar boacăne de-o vreme
ţin prea mult şi la X şi la LANTERNATIVA
aici pot zice: şi eu cred că pictura lui e regal de VIAŢĂ! îmi dă o stare de bine…
şi nu, nu l-am compătimit, îl iubesc(pictura lui, normal)
scrie cît de des poţi despre pictură, o faci minunat
ador (şi) postările astea
tu ne poţi povesti şi lucruri pe care vi le spuneau profesorii voştri
ştiu că vă povesteau şi altele decît strict “teoria”
aşa se întîmpla şi la noi
păcat că eu nu pot scrie nimic din ce fac(profesional)
majoritatea blogurilor pe care le citesc sunt minunate fiind scrise de oameni care scriu despre ceea ce fac, în ce se pricep cel mai bine(din “celelalte nu citesc)
mulţumesc (şi) pentru asta, mi-ai înseninat seara
uită-te şi la ORA25 are un blog minunat şi e o încîntare să-i citeşti poveştile
pup
CELLA, mă bucur ca te-am bucurat ŞI pe tine cu acest post. Nu plănuiam nimic în acest sens, abia am scris, unii ar cam trebui să se lămurească (atât cu nivelul meu de cunoştinţe, cât şi cu nonconformismul meu când e voba de artă adevărată.) Nu voi vizita L şi ora. Te voi vizita pe tine, pe -X-, pe alţii!
Mă bucur că ţi-am inseninat seara, Van Gogh e artistul care îmi înseninează inima de câte ori îi privesc o pictură! Profesorii mei, surprinzător….tot pe latura cu psihoza o luau! Cu excepţia domnului Arion, care reuşea să intre perfect în zona expresionistă a artistului. În rest, sunt chiar eu autorul.
Am dat de blogul dumneavoastra si m-am uitat la toate articolele si am vazut ca va place si Van Gogh. De aceea va dedic melodia “Starry, Starry Night” de Don McLean, scrisa pt artist. http://petedeculoare.worpdress.com/2009/08/19/starry-starry-night/
Mi-ar placea sa tinem legatura si sa vin la o expozitie de-a dumneavoastra.
O seara frumoasa!
Bine aţi venit!
Ţin minte că am ascultat frumoasa melodie cu mult înainte de a înţelege şi aprecia opera marelui pictor, eram forate mică pe atunci, dar mi-a plăcut., continuând să-mi placă!
Nu mi-a fost niciodata clar gestul fratelui artistului…O fi crezut in arta lui Vincent? Nu i-a fost usor sa-l sustina ani in sir…
“Rezulta din scrisori ca Theo a avut intotdeauna o incredere nezdruncinata in calitatile de pictor si desenator ale fratelui sau si, cel putin in ultimii zece ani de viata, in care Vincent s-a ocupat exclusiv de pictura, i-a trimis bani in mod constant, in diverse locuri unde acesta s-a stabilit pentru rastimpuri mai lungi sau mai scurte, inclusiv in casa parinteasca.”
………………..
“Theo, care, intre timp, aduna picturile si desenele trimise de fratele sau si se straduia sa i le vanda. Theo van Gogh a fost acela care a salvat opera unui mare artist de la irosire, salvandu-se si pe sine dintr-un probabil anonimat.”
Fragmente din recenzia cărţii “Dragă Theo” de Vincent Van Gogh.
Din nou am aflat lucruri pe care nu le stiam despre arta,despre Van Gogh.Poate nu inteleg eu foarte bine,dar imi plac lucrarile lui,culorile vii care imi transmit optimism,bucuria de a trai.
M-am uitat cu atebtie la picturi si am remarcat ghetele.Desi par ghete obisnuite,bocancii lui sunt misteriosi,vrajiti as putea spune.
Multumesc.
Noapte buna!
Bună dimineaţa, dragă Gabi, salut şi pisicile!
Ai intuit foarte bine , e viaţă şi trăire, e culoare şi soare, atmosferă solară, rafinament şi exuberanţă. Din pictura lui Van Gogh sigur nu lipseşte soarele şi lumina, elemente indispensable vieţii! Nu ai de ce să mulţumeşti, doar să te bucuri de frumuseţea picturilor!
O zi însorită!
Inseamna ca am simtit bine!
Am trecut pe aici sa aduc niste prietene/prieteni pentru Serafina.
http://www.absolutearts.com/portfolio3/n/norasmith/Rainbow_Cats-1172169526l.jpg
O seara linistita!
Gabi, ai intuit bine!
Serafina e făloasă cu prietenele pimite în dar şi miau-mulţumeşte frumos!
de regula toti marii alesi au avut (si au) preocupari polivalente in arta – sculptori-pictori, scriitori-pictori, muzicieni-scriitori, etc
Hm, ciudat !
Un artist plastic abordează mai multe genuri, nu am văzut mulţi pictori care să nu încerce şi sculptură, ahitectură sau arte decorative! Mai nou, artiştii se ocupă de DESIGN !!! Exemplul renascentiscilor e elocvent: Michelangelo şi da Vinci, mulţi alţii. Michelangelo a fost şi un mare poet. Mulţi au şi scis. Unii au fost şi muzicieni, nu doar plasticieni şi poeţi sau prozatori! Termenul francez pentru hobby este violon d’Ingres (Vioara lui Ingres) datorită faptului că renumitul pictor francez Jean Auguste Dominique Ingres avea ca pasiune cântatul la vioară în timpul liber.
Nu e ciudat!
risorile lui van Gogh m-au ajutat sa-l inteleg …
Singur şi departe de familia sa, închis într-un azil de alienaţi mintali, Vincent van Gogh a găsit o oarecare mîngîiere morală pentru cumplitele sale suferinţe fizice în aceleaşi gînduri regale. Într-o scrisoare adresată fratelui său, Theo, el scria: “… am citit iar un gînd al lui Carmen Sylva, care este întru totul adevărat: Cînd suferi foarte tare — vezi lumea întreagă la mare distanţă, de parcă s-ar afla la capătul unei imense arene — pînă şi vocile par a veni de undeva din depărtare. Am simţit asta în crizele pe care le-am avut într-o asemenea măsură încît toţi pe care-i vedeam atunci îmi păreau, chiar dacă îi recunoşteam, ceea nu era întotdeauna cazul — c-ar veni de undeva de foarte departe şi că sînt foarte diferiţi de cum arată ei în realitate, şi asta într-atît încît văd tot felul de asemănări plăcute sau neplăcute cu cei pe care i-am cunoscut cîndva, altundeva.
Vincent van Gogh, Corespondenţă traducere din olandeză şi din engleză de Maurice Beerblock şi Louis Roenaldt, note de Georges Charensol, Paris, Gallimard, 1990, vol. III, p. 596.
http://atelier.liternet.ro/articol/446/Gabriel-Badea-Paun/O-carte-pentru-istoria-noastra-O-regina-atipica.html
Cu siguranţă se petrecea după una din gravele lui crize de epilesie. Am citit despre Ion Creangă, care era atât de ingreunat după crizele sale de epilpsie, suferind enorm şi refugiindu-se în scris…Alexandru cel Mare, Ioana d`Arc, sufereau cumplit în uma crizelor de epilepsie, dar le dadeau aura posedatilor divini….Interesant este că nu abandonau, dimpotrivă. E greu, aceasta îi face şi mai puternici, dar viaţa lor e scurtă întotdeauna!
Nu mă miră înţelegerea unei regine care pierduse cel mai drag lucru din viaţa sa, ceva ce nu poate fi înlocuit. Generoasa Carmen Sylva, regina scriitoare, dar femeie mai trista decat tistetea…refugiata in arta scrisului si intelegerea artistilor, pe care ii ocrotea si le oferea sprijin moral si nu numai, tratandu-i de la egal la egal, rarisim lucru! Rege, imparat, artist sau scriitor, suferinţa comună apropie sufletele mari. Frumos gest, emoţionantă scriitură. Am citit scrisorile lui Vincent, Vincent Van Gogh, “Dragă Theo”, dar tebuie sa citesc si cartea recomnadata de tine!
Multumesc pentru lectia de arta de aztazi! Imi prinde bine! Fiindca, de ce sa nu recunosc, pictura e un domeniu strain pentru mine!
Dar am o profesoara! Ba nu, am doua! Mirela si Enya!
Draga Orianda,sper ca pictura nu va ramane un domeniu “strain”, daca asa spui! pentru tine, culorile imbogatesc mult viata unui om, daca sunt puse cu talent si inspiratie pe panza! Enya iti multumeste pentru compliment, are ea mult de invatat, deocamdata are talent si munceste doar! Dar ii place Van Gogh, chiar foarte mult!
O zi luminoasa ca tine!
O duminica placuta!
Să te audă Dumnezeu şi aşa să fie!
Merită, e talentată, cuminte şi muncitoare. Şi mai mult: DOREŞTE SĂ REUŞEASCĂ!
Mulţumim, Orianda!
Sunt superbe tablourile in culorile toamnei
Bine ai venit, Anca S. !
Da, superbe, culorile toamnei sunt generoase, iar toamnele lui Van Gogh sunt sublime!
O seara frumoasa!
servus…
nici ca se putea un portret mai frumos acum, in culorile toamnei… un geniu al luminii şi ghetele lui ponosite… ne prind bine tablourile tale despre tablouri… fiindca uitam prea usor ce minunatii ne sunt la indemina. multumesc.
toate cele bune
Servus Flavius!
Eu iti multumesc…da, uitam usor ca avem toata creatia geniilor la indemana.
Tablourile mele despre tablouri si celebrele tale formulari poetice sau poezia ta prezenta in fiece comentariu.
Cele bune si foarte bune!
Mirela, ca intotdeauna postările tale constituie un rasfăţ pentru minte şi suflet. N-am reuşit niciodată să aflu ce iubesc mai mult : pictura, muzica, baletul sau poezia. Am acceptat că-mi sunt toate la fel de dragi şi mă afund în ele de câte ori am ocazia. Azi, mi-ai oferit prilejul de a mă pierde din nou în lumea încărcată de trăiri intense şi geniu a lui Van Gogh.
Dragă Aurora, comentariul tău mă bucură mult. Să ştii că nici eu nu ştiu dacă iubesc pictura mai mult decât muzica, şi am zile când sigur baletul e mai presus de alte arte, sau teatrul, filmul, literatura mă fac să cred că nu ştiu care e genul artistic preferat ! Bine că avem atâtea frumuseţi de care să ne bucurăm!
Van Gogh (doar o fila)…dar cate lucruri interesante s-au spus in aceasta unica fila. incepand cu postarea si terminand cu comentariile.
Adevărul este că atunci când opera unui artist e vastă prin calitatea sa, când omul şi artistul au creat un gen şi un mit….poţi să vorbeşti fără să ai pretenţia că ai epuizat subiectul!
Foarte frumos. E pictorul meu de suflet! Multumesc!
Mi-era dor de tine şi…bănuiam eu că e pictorul tău de suflet.
Cu toată bucuria!
seara asta rece şi străină, toamna asta aiurea şi necunosacută…
caldă doar aici, la tine
am venit cu ceaiul după mine
nu era rîsul meu dar trebuia să rîd… altfel ziua asta se prăuşea peste mine
B. şi V.G. mi-au făcut azi mult bine
şi… perfecţiunea efemerului
mulţumesc
Te aşteptam, draga mea prietenă…Bine ai venit, ceaiul tău sigur mă va pune pe picioare, inclusiv sufleteşte!
Nu-mi mulţumi, să mulţumim doar artei şi ceaiului. Dacă am timp şi energie, voi scrie…odată…despre arta ceaiului. O seară mai caldă!
sunt tot aici, tot seară(caldă, am făcut focul în “şemineu”) am adus ceaiul şi mierea mea specială, din flori de zefirul speranţei rare şi preţioase
nu am metafore azi, doar speranţă, o icoană şi-o carte mică şi preţioasă(e de la mama)
o să avem o seară calmă şi o zi de mîine…
împreună!
pup
Mi, ţi-am adus gînduri…
multe!
Le-am primit si mi-au purtat noroc! datoare!
O, ce ceai apetisant! Acum am terminat de vizionat un super film, dar o sa iti povestesc!
Iată si ŞEMINEUL.
http://www.incasa.ro/_files/Image/galerie/5/25%20August%202007_semineu%2001.jpg
Vesti foate bune. Si cu asta am spus tot!
Pe maine!
Buna ziua!
Nu pot sa spun care imi place cel mai mult, poate irisii, dar toti irisii, si cu siguranta pot spune ca nu este nici unul care sa nu-mi placa! Splendid!
Buna, Andreea. Succes pentru examenul de maine si mult noroc, sa iasa cum vrei tu!!!
E imposibil sa spui care iti place cel mai mult, subscriu.
Intotdeauna mi-au placut autoportretele, pentru ca iti dai seama cum se vede omul pe el insusi, ceea ce e destul de dificil.
Da, si hai sa recunoastem ca Vincent nu a idealizat nimic, dimpotriva, ceea ce de apreciat. Portretele sunt de o rara expresivitate…
Un articol axcelent. Foarte bine informat si scris cu pasiune. Felicitari!
Pasiunea pentru pictura lui Van Gogh m-a ajutat sa scriu! Multumesc!
@Belle de Jour, nu mai am loc sa scriu la replay, dar iti multumesc aici pentru minunatiile pe care le oferi atat de generos! O zi frumoasa ca muzica lui Mozart si pictura lui Mucha trimise de tine!
@Sakura says:
October 7, 2009 at 18:05 (Edit)
http://memoriileluisakura.blogspot.com/2009/10/flori-si-pisica.html

cu multumiri de pisica pentru Enya si Serfina si cu plecaciuni birmane pentru Mirela
O zi buna
@Sakura, mi-ai vrajit pisica. Va trebui sa ii fac poze noi si sa ti le trimit, frumosule!
Pupam pisicile si pe Belle!
azi mi-am luat “albumul cu ziar” cum zic eu
ghici? V.G.
îmi pare rău că la noi nu există librării Adevărul, l-am “pierdut” exact pe Leonardo, îţi dai seama
o să trebuiască să-l comand, sper că se poate
seară minunată
pup
Eu ii am pe Michelangelo si Picasso, adevarul este ca am albume cu acesti maestri, net superioare privind reproducerile si prezentarea grafica. Nu ma mai inghesui, ieri era o coada monumentala la chioscul unde se gaseau “ziarele cu album”. As vrea sa am doar albume Van Gogh in care autorii sa fie preocupati mai mult de Floarea Soarelui, irisi, lanuri…portrete, soare si stele, mai putin de urechea lui si cearta cu Gauguin. Am unul, adus din Franta! Succes, poate il mai gasesti, daca nu, SIGUR se vor reedita, vanzandu-se la ACELASI PRET in librarii!
eu le cumpăr pentru copii mei de suflet nu pentru mine
am să-ţi povestesc
aceste albume se găsesc doar în librăriile A. care la noi nu există
albumele mele(cele adevărate) ţi-am zis cu altă ocazie, le-am dăruit…
nu mai am nici un album cu reproduceri, după ERMITAJ nu am mai vrut nici un fel de reproducere… mi se păreau toate aiurea
Inteleg si ma gandesc sa le daruiesc si eu pe cele care nu sunt ceea ce astept eu de la un album, dar pentru altii ar insemna mult. O idee buna si plina de umanism, asa cum ne-ai obisnuit, CELLA!
Au aparut toate albumele la librarii!
http://www.youtube.com/watch?v=nSpL32jO90Y&feature=channel
cu multumiri pentru vizita
salutari Enyei de la noi
Sakura transmite gandul bun spre Serafina
Si ambii iti uram o zi foarte buna
Ne bucuram amandoua de daruri si trimitem inzecit urarile!
Serafina pupa Sakura exact pe botic!
[...] ce ”doar generalități”? Poate vă amintiți ca atunci când m-am încumetat să scriu despre Van Gogh, am specificat:”Doar o filă”. Pentru că acești iubiți de mine artiști nu se pot concentra într-un secol de scriitură, cu [...]
http://culturapecontinente.blogspot.com/2010/04/participanti-29-aprilie-2010.html
multumesc foarte mult pentru post
Nu ai pentru ce, sper că e ok!
[...] voastre, și le cred, îmi fac o mare plăcere! Și le aștept. Despre ARTĂ, despre PICTURĂ, pictori, locuri istorice vizitate de mine, arhitectură și tradiții am scris mai multe articole [...]